De la Sportpedia

Ripensia Timişoara - Reculul Chinezului va fi remontat prin înfiinţarea primului club profesionist din România, Ripensia. Constituită în 1928, de către mari personalităţi ale vieţii publice (Cornel Lazăr, Coriolan Băran, Traian Vuia, Sever Bocu) şi susţinută financiar de către oameni de afaceri locali, gruparea va începe să activeze abia din 1930, fără a avea însă dreptul de a se înscrie în campionat. După doi ani, o dată cu startul primei ediţii divizionare, va primi acceptul de a evolua în competiţiile naţionale. În formula Zombory (D. Pavlovici) - Bürger, Hoksary (Chiroiu II) - Deheleanu, Kotormany, Lakatos II - Bindea, Beke, Ciolac, Al. Schwartz, Dobay, Ripensia va cuceri patru titluri (1933, 35, 36, 38 şi două cupe (1934, 36), iar în 1938 va participa la Cupa Europei Centrale, eliminând pe Milan (3-0 în tur!) şi cedând apoi în faţa lui Ferencvaros. Alte rezultate obţinute: 2-0 cu Ujpest în 1931, 4-2 cu Gradzanski în 1932, 2-1 cu Ferencvaros în 1933, 4-2 cu Admira Viena în 1935, 3-0 cu Ferencvaros în 1936, 2-1 cu Leicester în 1937. Este important de menţionat că atât Chinezul (maghiarii Döme, Wagenhuber şi Konrad I) cât şi Ripensia (maghiarii Plattko, Kertesz II, Konrad I, austriecii Uridill, Heinlein, Mally şi Pojar) au avut în perioadele în care au dominat fotbalul românesc antrenori străini, proveniţi din puternicul şi elegantul fotbal central-european. Până la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Timişoara a fost principalul rezervor de talente al soccer-ului românesc, căruia i-a dat o pleiadă de mari jucători: Schiller, Toth-Bedö, Frech I, Wetzer I, Tänzer, Vogl, Semler, Steiner II, Hoksary, Zombory, Sepi II, Ciolac, Raffinsky, Bürger, Kovacs I, Dobay, Sfera, Lakatos II, Kotormany, Deheleanu, Juhasz, Beke, D. Pavlovici, Simatoc, Petschovszky, Reuter, I. Ritter, Ad. Kovacs. Impresionant, nu? Dintre cei 28, doar şase sunt de naţionalitate română… Majoritatea jucătorilor timişoreni au copilărit în cartierul Mehala, cel care a fost un adevărat “leagăn” al fotbalului românesc interbelic. Dintre cei 186 jucători care au îmbrăcat tricoul naţionalei între 1922 şi 1945, nu mai puţin de 58 au învăţat fotbal în Timişoara. Mulţi dintre jucătorii de top vor pleca la alte echipe din ţară, în special la cele bucureştene. Astfel, Vogl, Wetzer I şi Raffinsky au evoluat la Juventus, Sfera, Sepi II, Demetrovits, Gain, Gruin şi Juhasz la Venus, Chiroiu II, Raffinsky şi Wetzer III la Rapid, Steinbach la Unirea Tricolor. De asemenea, ţinte preferate au fost şi Oradea (cu Kovacs I, Chiroiu II, Demetrovits şi Juhasz la CAO, Püllock la Crişana) şi Clujul (cu Sepi II şi Deheleanu la România şi “U”, Sfera şi Gain la “U”). Chiar şi în aceste condiţii, Timişoara a luat patru titluri în anii '30! Între 1932 şi 1940, adică în primele opt ediţii, oraşul de pe Bega a avut întotdeauna câte două echipe în Divizia A, Ripensia, RGMT, Chinezul şi CAMT fiind cele patru grupări care au evoluat în acest timp pe scena primului eşalon. În acest timp, Moldova, Oltenia şi Dobrogea aproape că nu existau din punct de vedere fotbalistic… După război, nimic nu va mai fi la fel. Trăind încă din fabuloasa “producţie” a anilor interbelici, Timişoara va mai ţine steagul sus o perioadă. Ripensia şi Chinezul, cele mai glorioase echipe româneşti de până atunci (alături de Venus şi Rapid), vor fi desfiinţate de noua putere comunistă, în 1948 (după ce, chiar în acel an, sub numele de Ripensia UTM, câştigase titlul naţional la juniori), respectiv în 1946.

---