Pete Sampras
De la Sportpedia
Peter 'Pete' Sampras este un fost jucator american de tenis. De-a lungul celor 15 ani de cariera, a castigat 14 turnee de Grand Slam in 52 de participari. A terminat lider mondial 6 ani la rand, record in era open. A castigat titlul la Wimbledon de 7 ori, egaland recordul lui Wiliam Renshaw(stabilit intre 1881-1889). De asemenea, a triumfat de 5 ori la US Open, record in era open, impartit cu Jimmy Connors. Jurnalistul american Bud Collins l-a numit pe Sampras unul dintre cei mai buni 5 tenismeni din istoria tenisului, iar revista Tennis Magazine l-a numit cel mai bun jucator din 1965 pana in 2005. Pe 17 iulie 2007 a fost inclus pe lista de onoare, International Tennis Hall of Fame.
Cuprins |
[editează] Date personale
Porecla: Pistol Pete
Nationalitate: american
Locul de resedinta: Los Angeles
Locul si data nasterii: Washington DC, 12 august 1971
Inaltime: 1.85 m
Greutate: 77 kg
Profesionist din 1988
Retras in 2002
Joaca cu mana dreapta, rever cu o singura mana
Premii castigate in intreaga cariera: 43.280.489 $(cea mai mare suma castigata in istoria tenisului)
[editează] Cariera
Primii ani
Pete Sampras s-a nascut in Washington DC, fiind al treilea fiu al lui Sammy si George Sampras, imigranti greci. Inca de la o varsta frageda, Pete a aratat veleitati atletice impresionante. Tanarul Sampras a descoperit o racheta in pivnita casei sale, dupa care a petrecut ore in sir lovind mingea de un perete. In 1978, familia Sampras s-a mutat la Palos Verdes, California, unde climatul calduros i-a permis lui Pete sa joace si mai mult tenis. S-a inscris apoi in Peninsula Racquet Club, unde si-a demonstrat pentru prima oara talentul. La 11 ani, invatase deja tehnica servici-voleu, care urma sa devina principala parte a jocului sau. A fost descoperit de Peter Fisher, un medic pediatru si fan al tenisului, care a devenit mentorul sau pentru o buna parte a carierei, supervizandu-i antrenamentele si angajandu-i antrenori. Fisher a fost decisiv in transformarea reverului cu doua maini a lui Pete intr-o lovitura cu o singura mana, pentru ca acesta sa aiba sanse mai mari la castigarea Wimbledonului. Desi s-a despartit de el, Sampras a continuat sa-i fie recunoscator pentru ajutorul dat in primii ani ai carierei.
Sampras a devenit profesionist la varsta de 16 ani, in 1988. A ajuns pana in optimi la US Open, in 1989, invingandu-l pe campionul din 1988, Mats Wilander, intr-un meci de cinci seturi, in turul secund. A castigat primul sau turneu important in februarie 1990, la Philadelphia. In luna august a aceluiasi an a castigat si primul sau Grand Slam, la US Open. In drumul spre victorie, l-a eliminat pe Ivan Lendl in sferturi, in cinci seturi, oprind seria acestuia de opt finale consecutive la Flushing Meadows. L-a invins pe John McEnroe in 4 seturi in semifinale, pentru a juca in finala cu un alt tanar talent american, Andre Agassi. Sampras l-a invis pe Andre in trei seturi, devenind astfel cel mai tanar tenismen castigator vreodata la US Open, la varsta de 19 ani si 28 de zile. Rivalitatea dintre Sampras si Agassi a devenit principala batalie a anilor '90, Pete castigand 20 din cele 34 de intalniri dintre cei doi.
Anii '90
In 1991, Sampras a castigat primul din cele cinci Turnee ale Campionilor, Tennis Masters Cup. La US Open, unde venea in calitate de detinator al trofeului, a creat controverse cand, dupa infrangerea din sferturi in fata lui Jim Courier, a declarat ca nu se simte dezamagit, simtindu-se usurat de presiunea de a-si apara titlul. Au urmat o serie de reprosuri, incluzand remarci descurajatoare din partea lui Jimmy Connors si Jim Courier. In 1992, a ajuns in sferturi la Roland Garros, pentru prima oara dintr-o serie de trei, a atins semifinale la Wimbledon, iar la US Open a pierdut in finala, in fata lui Stefan Edberg. Sampras a mentionat mai tarziu atingerea acelei finale ca fiind o motivatie in plus pentru a munci mai mult si pentru a deveni un jucator mai bun. A jucat in acel an si pentru echipa de Cupa Davis a Statelor Unite.
A ajuns in semifinale la Australian Open in 1993, iar la Roland Garros s-a oprit din nou in sferturi. In aprilie 1993, a devenit pentru prima oara numarul 1 mondial. Urcarea sa spre cea mai inalta treapta a ierarhiei ATP a fost controversata, nereusind sa castige pana in acel moment niciun turneu de Grand Slam in ultima vreme. Si-a justificat pozitionarea trei luni mai tarziu, adjudecandu-si primul sau titlu la Wimbledon, dupa victoria din finala asupra fostului lider mondial, Jim Courier. Imediat, a urmat al doilea titlu la US Open. A terminat anul ca numar 1 ATP detasat si a stabilit un nou record, devenind primul jucator care a servit mai mult de 1000 de asi intr-un sezon.
Sampras a dominat Wimbledonul de-a lungul urmatorilor 10 ani si a castigat trei titluri consecutive, intre 1993 si 1995. A pierdut in 1996 sfertul de finala contra lui Richard Krajicek, ulterior invingator. A obtinut mai apoi alte patru titluri la rand, intre 1997 si 2000, devenind jucatorul cu cel mai mare succes la Wimbledon din istorie. Victoria sa din 2000 i-a depasit si recordul lui Ray Emerson, care castigase 12 titluri de Grand Slam.
A castigat si doua turnee de Australian Open. In 1994, l-a invins pe compatriotul sau, Todd Martin, in finala, iar in 1997 l-a invins in ultimul act pe spaniolul Carlos Moya. Unul dintre cele mai memorabile meciuri din intreaga sa cariera a fost jocul partida contra lui Courier, din sferturile de finala din 1995. Antrenorul si prietenul lui Sampras, Tim Gullickson, a lesinat brusc in timpul unui antrenament si a fost nevoit sa se intoarca in SUA. Gullickson a fost depistat ulterior cu cancer la creier, decedand un an mai tarziu. Intristat de boala lui Gullickson, Pete a inceput sa planga in timpul meciului, dar a reusit in cele din urma sa se impuna. A pierdut mai apoi finala in fata lui Agassi. Paul Annacone a devenit mai apoi antrenorul lui Sampras, dupa ce boala l-a impiedicat pe Gullickson sa revina.
Suprafata preferata a lui Pete a fost, fara indoiala, iarba. A fost de asemenea renumit pentru capacitatea de a juca pe orice teren. A castigat din nou la Flushing Meadows in 1995 si 1996. Singura slabiciune a lui Sampras a fost zgura, unde suprafata lenta l-a impiedicat sa-si practice jocul obisnuit de serviciu-voleu. Cel mai bun rezultat la Roland Garros a venit in 1996, cand a pierdut in semifinale in fata viitorului invingator, Yevgeny Kafelnikov. In ciuda performantelor dezamagitoare de la Openul Frantei, Sampras a avut cateva notabile pe zgura. A castigat prestigiosul Open al Italiei in 1994, invingandu-l in finala pe Boris Becker, precum si cele doua meciuri de simplu din finala de Cupa Davis din 1995, contra Rusiei, cand i-a invins pe Kafelnikov si pe Andrei Chesnokov, chiar la Moscova. De asemenea, a castigat un turneu pe zgura in 1998, la Atlanta, trecand in finala de australianul Joachim Stoltenberg.
In 1998, prima pozitie a clasamentului mondial a fost amenintata de Marcelo Rios(in 1993, 1994, 1995, 1996 si 1997, Sampras dominase circuitul). Pete nu a fost in stare sa-si apere titlul la Australian Open, pierzand in sferturi, si a castigat din nou Wimbledonul, dupa o victorie foarte dificila, in cinci seturi, asupra lui Goran Ivanisevic. A pierdut un meci de cinci seturi in semifinale la US Open, in fata ulteriorului invingator, Patrick Rafter, dupa ce a suferit o accidentare in timpul celui de-al treilea set, cand se afla la conducerea partidei. A pierdut tot in semifinale la Tennis Masters Cup. Cu toate acestea, a terminat anul pe prima pozitia pentru a sasea oara la rand.
A inceput dezamagitor si anul 1999, a abandonat la Australian Open si nu a castigat niciun titlu in prima parte a sezonului. A urmat apoi o serie de 24 de victorii, castigand Turneul Stella Artois, Wimbledonul, si turneele de la Los Angeles si Cincinnati. Seria s-a sfarsit cand a fost nevoit sa se retraga de la RCA Championships si de la US Open, din cauza unei hernii de disc. Locul sau ATP a fost afectat de aceste abandonuri de la Australian Open si US Open, turnee in care avusese performante notabile sezonul precedent. Revenirea lui Andre Agassi a pus capat dominatiei de 6 ani a lui Pete Sampras, Agassi preluand locul 1 si mentinandu-l pana la sfarsitul anului. Sampras s-a refacut si a reusit sa-l invinga pe Andre la Masters Cup pentru a cincea si ultima oara, permitandu-i sa incheie anul pe locul 3.
Anii 2000
Sampras a ajuns in semifinalele Australian Open in 2000, pierzand in fata lui Agassi, care avea sa castige turneul, si s-a impus la Miami, pentru a treia oara in luna martie. A batut apoi recordul de 12 turnee de Grand Slam, castigand inca o data la Wimbledon, in ciuda unei accidentari la picior. Dupa aceasta victorie, Pete nu a mai castigat niciun titlu timp de doi ani. A pierdut in finala la US Open in 2000 si 2001, in fata lui Marat Safin si Lleyton Hewitt, facandu-i pe multi sa creada ca nu va mai reusi sa castige vreodata un turneu major. In 2001, la Wimbledon, a fost eliminat de Roger Federer, 7-6(7);5-7;6-4;6-7(2);7-5 in optimi. Astfel, Roger a pus capat unei serii de 31 de partide fara infrangere la Wimbledon pentru Pete. Meciul a marcat, totodata, singura intalnire dintre cei doi jucatori considerati cei mai buni tenismeni ai tuturor timpurilor. In 2002, Sampras a fost din nou eliminat relativ devreme de la Wimbledon, pierzand in runda secunda in fata elvetianului George Bastl, clasat pe pozitia 145 ATP.
Urmeaza o vara modesta pentru Pete, culminand cu US Open, unde Greg Rusedki, pe care l-a eliminat in turul 3, intr-un meci de cinci seturi, l-a caracterizat pe Sampras ca fiind 'cu un pas si jumatate in urma', prezicand ca va pierde in urmatoarea partida. Pete a reusit totusi sa invinga mai apoi doi tineri jucatori, viitoare staruri, Tommy Haas in optimi si Andy Roddick, in sferturi. L-a invins apoi pe Sjeng Schalken in semifinale pentru a ajunge, a treia oara la rand, in finala. De aceasta data, l-a intalnit pe Andre Agassi, pe care l-a infruntat si in prima sa finala de Grand Slam, cu 12 ani mai devreme. Dupa o lupta de patru seturi intre cei doi veterani, Sampras a reusit sa-si imbunatateasca recordul, castigand 14 titluri de Grand Slam, si sa-l egaleze pe cel al lui Jimmy Connors, cu cinci victorii la US Open. Acesta a fost ultimul turneu al lui Sampras.
Desi nu a jucat deloc urmatoarele 12 luni, si-a oficializat retragerea abia in august 2003, chiar inainte de US Open. A ales sa nu-si apere titlul, dar anuntul retragerii sale a fost precizat cu ceva timpl inainte, astfel incat sa-si poata lua la revedere in cadrul unei ceremonii speciale dedicata lui. Dupa retragere, a fost considerat de multi drept cel mai bun jucator de tenis din toate timpurile.
De-a lungul carierei sale, Sampras a castigat nu mai putin de 64 de turnee ATP, printre care 14 titluri de Grand Slam, 11 turnee Masters si 5 Tennis Masters Cup, precum si doua turnee de dublu. A fost lider mondial 286 de saptamani la rand, terminand 6 ani la rand pe prima pozitie a clasamentului, record neegalat pana in prezent.
Activitatea dupa retragere
Sampras a jucat primul meci demonstrativ dupa retragere pe 6 aprilie 2006, la Houston, Texas, impotriva lui Robby Ginepri, meci pierdut cu 6-3;7-6.
In 2006, a anuntat ca va evolua in turneele World Team Tennis, o liga de tenis din Statele Unite. In 2007, a declarat ca va evolua in unele turnee de veterani, o serie de turnee ATP destinate jucatorilor retrasi din activitate, care au indeplinit anumite criterii in timpul carierei lor. Sampras a castigat primele doua astfel de turnee, invingandu-l pe Todd Martin in ambele finale(una dintre ele incluzand prima calatorie in tara originilor sale, Grecia). Multa lume a observat ca, in ciuda unei lungi perioade de repaus, Pete detinea inca o mare parte dintre calitatile pe care le-a aratat in anii de profesionism. Mai mult, John McEnroe chiar a declarat ca Sampras ar putea fi desemnat printre primii 5 favoriti la castigarea Wimbledonului, daca ar decide sa reintre pe tablou.
In mai 2007, s-a anuntat ca Pete se va lupta cu Federer in trei meciuri demonstrative in Asia, in luna noiembrie.
[editează] Stilul de joc
Sampras a fost un jucator de servici-voleu, renumit pentru numeroasele calitati aratate in timpul meciurilor, precum:
-un prim serviciu puternic si foarte precis, unul dintre cele mai bune din istoria tenisului
-un serviciu al doilea aproape la fel de puternic ca si primul, probabil principala sa arma
-o buna deghizare a ambelor servicii
-calitatile sale atletice, viteza si capacitatea de a acoperi terenul
-forehandul sau, mai ales forehandul din alergare, considerat cel mai bun din lume
-un rever foarte bun, pe care il putea juca atat top-spin, cat si slice
-jocul sau la fileu-voleurile lui Sampras erau excelente, detinand cele mai buni lovituri de deasupra capului din istorie
-puterea sa de concentrare, care i-a permis sa-si arate cel mai bun joc in momente decisive, trimitand de exemplu asi cu al doilea serviciu, la minge de break
-avea o inima puternica, fapt demonstrat in special in 1996, cand, in meciul din sferturile de finala ale US Open contra lui Alex Corretja, dupa ce a vomitat pe teren, si-a revenit si a trimis un as din al doilea serviciu, pentru a castiga mai apoi meciul
Serviciul foarte bun al lui Sampras i-a permis sa castige numeroase mingi usoare, prin asi sau servicii castigatoare. Per total, servele sale erau foarte bine deghizate, cu o viteza foarte mare a capului rachetei, o impresionanta arcuire a spatelui, un joc bun de picioare si o incredibila mobilitate a incheieturii mainii. Viteza serviciului se plasa, de obicei, intre 193 si 225 km/h la primul serviciu si 177-193 km/h la al doilea serviciu. Sampras este considerat de multi ca avand cel mai bun serviciu secund din istorie. Era renumit pentru capacitatea de a trimite asi in momente critice, chiar si din al doilea serviciu.
Adversarii obisnuiau sa il joace pe backhand, considerat a fi partea sa mai slaba. Pentru a contracara acest dezavantaj, Pete se muta inspre partea reverului in timpul raliurilor de pe fundul terenului si isi invingea deseori adversarul cu forehandurile din alergare. Spre sfarsitul carierei, cand viteza sa a scazut, Pete a fost nevoit sa se apropie mai mult de centrul terenului.
Stilul sau s-a schimbat radical intre inceputul anilor '90 si sfarsitul carierei. Sampras a excelat pe toate terenurile. Facea servici-voleu pe prima serva si juca de pe spatele terenului pe cea de-a doua. Spre sfarsitul carierei pe suprafetele de hard, a inceput sa joace servici-voleu pe ambele serve. Pe iarba, a jucat servici-voleu pe ambele serve in intreaga cariera. Cand nu se afla la serviciu, in primii ani ai carierei, strategia sa era de a fi agresiv pe fundul terenului, de a-si trimite adversarii in defensiva, pentru a termina apoi punctele la fileu.
In ultimii ani ai carierei, a devenit chiar mai agresiv, avansand la fileu imediat dupa retur. Strategia sa ofensiva a dat roade pe suprafetele rapide, dar nu a functionat pe zgura. Ca urmare, a dominat Wimbledonul, dar nu as-a impus niciodata pe zgura.
[editează] Viata personala si familia
Sora mai mare, Stella, este antrenoare la UCLA(Universitatea California din Los Angeles), iar sora sa mai mica, Marion, este profesoara in Los Angeles. Fratele mai mare, Gus, a fost director de turneu la ATP Scottsdale, dar in 2007 a devenit directorul firmei care se ocupa cu afacerile lui Pete.
Pe 30 septembrie 2000, Pete s-a casatorit cu actrita americana, fosta Miss Teen USA, Bridgette Wilson. Pe 21 noiembrie 2002, s-a nascut fiul sau, Christian Charles. Pe 29 iulie 2005 s-a nascut al doilea copil al familiei Sampras, Ryan Nikolaos.
Pete sufera de thalassemia minor, o boala ce provoaca anemie. Thalassemia minor limiteaza rezistenta fizica si provoaca oboseala la cel mai mic efort. Sampras a fost capabil sa-si controleze problema, desi avea deseori dificultati in meciurile lungi.
Atitudinea sa de pe teren si lipsa de atasament fata de presa i-au facut pe multi sa-l critice pentru lipsa charismei, dar talentul sau si etica muncii, combinate cu natura introvertita, i-au permis sa-si lase performantele sa vorbeasca in locul sau.
[editează] Dueluri
Christo van Rensburg(1-2), Andy Roddick(1-2), Max Mirnyi(1-2), Marat Safin(3-4), Lleyton Hewitt(4-5), Paul Haarhuis(1-3), Richard Krajicek(4-6), Sergi Bruguera(2-3), Michael Stich(4-5) si Derrick Rostagno(1-2) sunt jucatorii care au un record pozitiv in meciurile contra lui Sampras(minim trei partide). A avut un record de 20-14 contra lui Agassi, 12-7 contra lui Boris Becker, 12-8 contra lui Michael Chang, 2-0 contra lui Jimmy Connors, 16-4 contra lui Jim Courier, 8-6 contra lui Stefan Edberg, 5-3 contra lui Ivan Lendl, 3-0 contra lui John McEnroe, 2-1 contra lui Mats Wilander si 12-4 contra lui Patrick Rafter.
[editează] Statistici
[editează] Finale de Grand Slam
[editează] Simplu
[editează] 14 victorii
| An | Turneu | Adversar in Finala | Rezultat |
| 1990 | US Open (1st) | Andre Agassi | 6–4, 6–3, 6–2 |
| 1993 | Wimbledon (1st) | Jim Courier | 7–6, 7–6, 3–6, 6–3 |
| 1993 | U.S. Open (2nd) | Cédric Pioline | 6–4, 6–4, 6–3 |
| 1994 | Australian Open (1st) | Todd Martin | 7–6, 6–4, 6–4 |
| 1994 | Wimbledon (2nd) | Goran Ivanišević | 7–6, 7–6, 6–0 |
| 1995 | Wimbledon (3rd) | Boris Becker | 6–7, 6–2, 6–4, 6–2 |
| 1995 | U.S. Open (3rd) | Andre Agassi | 6–4, 6–3, 4–6, 7–5 |
| 1996 | U.S. Open (4th) | Michael Chang | 6–1, 6–4, 7–6 |
| 1997 | Australian Open (2nd) | Carlos Moyá | 6–2, 6–3, 6–3 |
| 1997 | Wimbledon (4th) | Cédric Pioline | 6–4, 6–2, 6–4 |
| 1998 | Wimbledon (5th) | Goran Ivanišević | 6–7, 7–6, 6–4, 3–6, 6–2 |
| 1999 | Wimbledon (6th) | Andre Agassi | 6–3, 6–4, 7–5 |
| 2000 | Wimbledon (7th) | Patrick Rafter | 6–7, 7–6, 6–4, 6–2 |
| 2002 | U.S. Open (5th) | Andre Agassi | 6–3, 6–4, 5–7, 6–4 |
[editează] 4 infrangeri
| Anul | Turneu | Adversar in Finala | Rezultat |
| 1992 | US Open (1) | Stefan Edberg | 3–6, 6–4, 7–6, 6–2 |
| 1995 | Australian Open (1) | Andre Agassi | 4–6, 6–1, 7–6, 6–4 |
| 2000 | U.S. Open (2) | Marat Safin | 6–4, 6–3, 6–3 |
| 2001 | U.S. Open (3) | Lleyton Hewitt | 7–6, 6–1, 6–1 |
[editează] Finale Masters Series
[editează] 11 victorii
| An | Turneu | Adversar in Finala | Rezultat |
| 1992 | Cincinnati | Ivan Lendl | 6–3, 3–6, 6–3 |
| 1993 | Miami | MaliVai Washington | 6–3, 6–2 |
| 1994 | Indian Wells | Petr Korda | 4–6, 6–3, 3–6, 6–3, 6–2 |
| 1994 | Miami (2nd) | Andre Agassi | 5–7, 6–3, 6–3 |
| 1994 | Rome | Boris Becker | 6–1, 6–2, 6–2 |
| 1995 | Indian Wells (2nd) | Andre Agassi | 7–5, 6–3, 7–5 |
| 1995 | Paris | Boris Becker | 7–6, 6–4, 6–4 |
| 1997 | Cincinnati (2nd) | Thomas Muster | 6–3, 6–4 |
| 1997 | Paris (2nd) | Jonas Björkman | 6–3, 4–6, 6–3, 6–1 |
| 1999 | Cincinnati (3rd) | Patrick Rafter | 7–6, 6–3 |
| 2000 | Miami (3rd) | Gustavo Kuerten | 6–1, 6–7, 7–6, 7–6 |
[editează] 8 infrangeri
| An | Turneu | Adversar in Finala | Rezultat |
| 1991 | Cincinnati | Guy Forget | 2–6, 7–6, 6–4 |
| 1991 | Paris | Guy Forget | 7–6, 4–6, 5–7, 6–4, 6–4 |
| 1995 | Miami | Andre Agassi | 3–6, 6–2, 7–6 |
| 1995 | Canada | Andre Agassi | 3–6, 6–2, 7–6 |
| 1996 | Stuttgart | Boris Becker | 3–6, 6–3, 3–6, 6–3, 6–4 |
| 1998 | Cincinnati (2nd) | Patrick Rafter | 1–6, 7–6, 6–4 |
| 1998 | Paris (2nd) | Greg Rusedski | 6–4, 7–6, 6–3 |
| 2001 | Indian Wells | Andre Agassi | 7–6, 7–5, 6–1 |
[editează] Finalele carierei(92)
[editează] Simplu(88)
[editează] Victorii(64)
| Legenda |
| Grand Slam (14) |
| Tennis Masters Cup (5) |
| Grand Slam Cup (2) |
| ATP Masters Series (11) |
| ATP Tour (32) |
| Titluri pe Suprafata |
| Hard (37) |
| Zgura (3) |
| Iarba (10) |
| Mocheta (14) |
| Nr. | Data | Turneu | Suprafata | Adversar in finala | Rezultat |
| 1. | 19 February, 1990 | Philadelphia, U.S. | Carpet (i) | Andrés Gómez | 7–6, 7–5, 6–2 |
| 2. | 18 June, 1990 | Manchester, United Kingdom | Grass | Gilad Bloom | 7–6, 7–6 |
| 3. | 27 August, 1990 | U.S. Open, New York City | Hard | Andre Agassi | 6–4, 6–3, 6–2 |
| 4. | 10 December, 1990 | Grand Slam Cup, Munich, Germany | Hard (I) | Brad Gilbert | 7–5, 7–6, 7–5 |
| 5. | 29 July, 1991 | Los Angeles | Hard | Brad Gilbert | 6–2, 6–7, 6–3 |
| 6. | 12 August, 1991 | Indianapolis, U.S. | Hard | Boris Becker | 7–6, 3–6, 6–3 |
| 7. | 14 October, 1991 | Lyon, France | Carpet (I) | Olivier Delaître | 6–1, 6–1 |
| 8. | 11 November, 1991 | Tennis Masters Cup, Frankfurt, Germany | Carpet (I) | Jim Courier | 3–6, 7–6, 6–3, 6–4 |
| 9. | 17 February, 1992 | Philadelphia, U.S. | Carpet (I) | Amos Mansdorf | 6–1, 7–6, 2–6, 7–6 |
| 10. | 20 July, 1992 | Kitzbühel, Austria | Clay | Alberto Mancini | 6–3, 7–5, 6–3 |
| 11. | 10 August, 1992 | Cincinnati, U.S. | Hard | Ivan Lendl | 6–3, 3–6, 6–3 |
| 12. | 17 August, 1992 | Indianapolis, U.S. | Hard | Jim Courier | 6–4, 6–4 |
| 13. | 19 October, 1992 | Lyon, France | Carpet (i) | Cédric Pioline | 6–4, 6–2 |
| 14. | 11 January, 1993 | Sydney Outdoor, Australia | Hard | Thomas Muster | 7–6, 6–1 |
| 15. | 27 March, 1993 | Key Biscayne, U.S. | Hard | MaliVai Washington | 6–3, 6–2 |
| 16. | 5 April, 1993 | Tokyo Outdoor | Hard | Brad Gilbert | 6–2, 6–2, 6–2 |
| 17. | 12 April, 1993 | Hong Kong, China | Hard | Jim Courier | 6–3, 6–7, 7–6 |
| 18. | 21 June, 1993 | Wimbledon, London | Grass | Jim Courier | 7–6, 7–6, 3–6, 6–3 |
| 19. | 30 August 1993 | U.S. Open, New York City | Hard | Cédric Pioline | 6–4, 6–4, 6–3 |
| 20. | 18 October, 1993 | Lyon, France | Carpet (i) | Cédric Pioline | 7–6, 1–6, 7–5 |
| 21. | 8 November, 1993 | Antwerp, Belgium | Carpet (I) | Magnus Gustafsson | 6–1, 6–4 |
| 22. | 10 January, 1994 | Sydney Outdoor, Australia | Hard | Ivan Lendl | 7–6, 6–4 |
| 23. | 17 January, 1994 | Australian Open, Melbourne | Hard | Todd Martin | 7–6, 6–4, 6–4 |
| 24. | 28 February, 1994 | Indian Wells, U.S. | Hard | Petr Korda | 4–6, 6–3, 3–6, 6–3, 6–2 |
| 25. | 7 March, 1994 | Key Biscayne, U.S. | Hard | Andre Agassi | 5–7, 6–3, 6–3 |
| 26. | 28 March, 1994 | Osaka, Japan | Hard | Lionel Roux | 6–2, 6–2 |
| 27. | 4 April, 1994 | Tokyo Outdoor | Hard | Michael Chang | 6–4, 6–2 |
| 28. | 9 May, 1994 | Rome, Italy | Clay | Boris Becker | 6–1, 6–2, 6–2 |
| 29. | 20 June, 1994 | Wimbledon, London | Grass | Goran Ivanišević | 7–6, 7–6, 6–0 |
| 30. | 7 November, 1994 | Antwerp, Belgium | Carpet (I) | Magnus Larsson | 7–6, 6–4 |
| 31. | 14 November, 1994 | Tennis Masters Cup, Frankfurt, Germany | Carpet (I) | Boris Becker | 4–6, 6–3, 7–5, 6–4 |
| 32. | 6 March, 1995 | Indian Wells, U.S. | Hard | Andre Agassi | 7–6, 7–5, 6–2 |
| 33. | 12 June, 1995 | London/Queen's Club | Grass | Guy Forget | 7–6, 7–6 |
| 34. | 26 June, 1995 | Wimbledon, London | Grass | Boris Becker | 6–7, 6–2, 6–4, 6–2 |
| 35. | 28 August, 1995 | U.S. Open, New York City | Hard | Andre Agassi | 6–4, 6–3, 4–6, 7–5 |
| 36. | 30 October, 1995 | Paris Indoor, France | Carpet (i) | Boris Becker | 7–6, 6–4, 6–4 |
| 37. | 12 February, 1996 | San José, U.S. | Hard (i) | Andre Agassi | 6–2, 6–3 |
| 38. | 19 February, 1996 | Memphis, U.S. | Hard (I) | Todd Martin | 6–4, 7–6 |
| 39. | 8 April, 1996 | Hong Kong, China | Hard | Michael Chang | 6–4, 3–6, 6–4 |
| 40. | 15 April, 1996 | Tokyo | Hard | Richey Reneberg | 6–4, 7–5 |
| 41. | 12 August, 1996 | Indianapolis, U.S. | Hard | Goran Ivanišević | 7–6, 7–5 |
| 42. | 26 August, 1996 | U.S. Open, New York City | Hard | Michael Chang | 6–1, 6–4, 7–6 |
| 43. | 23 September, 1996 | Basel, Switzerland | Hard (i) | Hendrik Dreekmann | 7–5, 6–2, 6–0 |
| 44. | 18 November, 1996 | Tennis Masters Cup, Hanover, Germany | Carpet (i) | Boris Becker | 3–6, 7–6, 7–6, 6–7, 6–4 |
| 45. | 13 January, 1997 | Australian Open, Melbourne | Hard | Carlos Moyá | 6–2, 6–3, 6–3 |
| 46. | 20 February, 1997 | San Jose, U.S. | Hard (i) | Greg Rusedski | 3–6, 5–0 ret. |
| 47. | 24 February, 1997 | Philadelphia, U.S. | Hard (I) | Patrick Rafter | 5–7, 7–6, 6–3 |
| 48. | 23 June, 1997 | Wimbledon, London | Grass | Cédric Pioline | 6–4, 6–2, 6–4 |
| 49. | 4 August, 1997 | Cincinnati, U.S. | Hard | Thomas Muster | 6–4, 6–4, 6–3 |
| 50. | 22 September, 1997 | Grand Slam Cup, Munich, Germany | Carpet (i) | Patrick Rafter | 6–2, 6–4, 7–5 |
| 51. | 27 October, 1997 | Paris, France | Carpet (i) | Jonas Björkman | 6–3, 4–6, 6–3, 6–1 |
| 52. | 10 November, 1997 | Tennis Masters Cup, Hannover, Germany | Hard (i) | Yevgeny Kafelnikov | 6–3, 6–2, 6–2 |
| 53. | 23 February, 1998 | Philadelphia, U.S. | Hard (i)) | Thomas Enqvist | 7–5, 7–6 |
| 54. | 27 April, 1998 | Atlanta, U.S. | Clay | Jason Stoltenberg | 6–7, 6–3, 7–6 |
| 55. | 22 June, 1998 | Wimbledon, London | Grass | Goran Ivanišević | 6–7, 7–6, 6–4, 3–6, 6–2 |
| 56. | 12 October, 1998 | Vienna, Austria | Carpet (I) | Karol Kučera | 6–3, 7–6, 6–1 |
| 57. | 7 June, 1999 | London/Queen's Club | Grass | Tim Henman | 6–7 6–4 7–6 |
| 58. | 21 June, 1999 | Wimbledon, London | Grass | Andre Agassi | 6–3, 6–4, 7–5 |
| 59. | 26 July, 1999 | Los Angeles | Hard | Andre Agassi | 7–6, 7–6 |
| 60. | 9 August, 1999 | Cincinnati, U.S. | Hard | Patrick Rafter | 7–6 6–3 |
| 61. | 22 November, 1999 | Tennis Masters Cup, Hanover, Germany | Hard (i) | Andre Agassi | 6–1, 7–5, 6–4 |
| 62. | 20 March, 2000 | Miami, U.S. | Hard | Gustavo Kuerten | 6–1, 6–7, 7–6, 7–6 |
| 63. | 26 June, 2000 | Wimbledon, London | Grass | Patrick Rafter | 6–7, 7–6, 6–4, 6–2 |
| 64. | 9 September, 2002 | U.S. Open, New York City | Hard | Andre Agassi | 6–3, 6–4, 5–7, 6–4 |
[editează] 24 infrangeri
Nr. Data Turneul Suprafata Adversarul din finala Scorul finalei
1. 18 februarie 1991 Philadelphia Mocheta Ivan Lendl 5-7, 6-4, 6-4, 3-6, 6-3
2. 24 iunie 1991 Manchester Iarba Goran Ivanišević 6-4, 6-4
3. 12 August 1991 Cincinnati Hard Guy Forget 2-6, 7-6, 6-4
4. 4 Noiembrie 1991 Paris Mocheta Guy Forget 7-6, 4-6, 5-7, 6-4, 6-4
5. 4 Mai 1992 Atlanta Zgura Andre Agassi 7-5, 6-4
6. 14 Septembrie 1992 U.S. Open Hard Stefan Edberg 3-6, 6-4, 7-6, 6-2
7. 22 Noiembrie 1993 Frankfurt Mocheta Michael Stich 7-6, 2-6, 7-6, 6-2
8. 13 iunie 1994 Queen's Club Iarba Todd Martin 7-6, 7-6
9. 12 Decembrie 1994 Grand Slam Cup, Munchen Mocheta Magnus Larsson 7-6, 4-6, 7-6, 6-4
10. 30 ianuarie 1995 Australian Open Hard Andre Agassi 4-6, 6-1, 7-6, 6-4
11. 27 Martie 1995 Miami Hard Andre Agassi 3-6, 6-2, 7-6
12. 31 iulie 1995 Montreal Hard Andre Agassi 3-6, 6-2, 6-3
13. 23 Octombrie 1995 Lyon Mocheta Wayne Ferreira 7-6, 5-7, 6-3
14. 28 Octombrie 1996 Stuttgart Indoor Mocheta Boris Becker 3-6, 6-3, 3-6, 6-3, 6-4
15. 16 Februarie 1998 San Jose Hard (i) Andre Agassi 6-2, 6-4
16. 17 August 1998 Cincinnati Hard Patrick Rafter 1-6, 7-6, 6-4
17. 9 Noiembrie 1998 Paris Mocheta Greg Rusedski 6-4, 7-6, 6-3
18. 19 iunie 2000 Queen's Club Iarba Lleyton Hewitt 6-4, 6-4
19. 11 Septembrie 2000 U.S. Open Hard Marat Safin 6-4, 6-3, 6-3
20. 19 Martie 2001 Indian Wells Hard Andre Agassi 7-6, 7-5, 6-1
21. 30 iulie 2001 Los Angeles Hard Andre Agassi 6-4, 6-2
22. 27 August 2001 Long Island Hard Tommy Haas 6-3, 3-6, 6-2
23. 10 Septembrie 2001 U.S. Open Hard Lleyton Hewitt 7-6, 6-1, 6-1
24. 29 Aprilie 2002 Houston Zgura Andy Roddick 7-6, 6-3
Finale de dublu(4)
Victorii(2)
Nr. Data Turneu Suprafata Partener Oponenti in finala Scor
1. 15 Mai 1989 Roma Zgura Jim Courier Danilo Marcelino/Mauro Menezes 6-4, 6-4
2. 12 iunie 1995 Queen's Club Iarba Todd Martin Jan Apell/Jonas Björkman 7-6, 6-3
Infrangeri(2)
1989 - Forest Hills
1991 - Orlando
[editează] Performante cariera
| Tournament | 1988 | 1989 | 1990 | 1991 | 1992 | 1993 | 1994 | 1995 | 1996 | 1997 | 1998 | 1999 | 2000 | 2001 | 2002 | Career SR | Career Win-Loss |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Grand Slams | |||||||||||||||||
| Australian Open | A | 1R | 4R | A | A | SF | W | F | 3R | W | QF | A | SF | 4R | 4R | 2 / 11 | 45-9 |
| French Open | A | 2R | A | 2R | QF | QF | QF | 1R | SF | 3R | 2R | 2R | 1R | 2R | 1R | 0 / 13 | 24-13 |
| Wimbledon | A | 1R | 1R | 2R | SF | W | W | W | QF | W | W | W | W | 4R | 2R | 7 / 14 | 63-7 |
| U.S. Open | 1R | 4R | W | QF | F | W | 4R | W | W | 4R | SF | A | F | F | W | 5 / 14 | 71-9 |
| Grand Slam SR | 0 / 1 | 0 / 4 | 1 / 3 | 0 / 3 | 0 / 3 | 2 / 4 | 2 / 4 | 2 / 4 | 1 / 4 | 2 / 4 | 1 / 4 | 1 / 2 | 1 / 4 | 0 / 4 | 1 / 4 | 14 / 52 | N/A |
| Grand Slam Win-Loss | 0-1 | 4-4 | 10-2 | 6-3 | 15-3 | 23-2 | 21-2 | 20-2 | 18-3 | 19-2 | 17-3 | 8-1 | 18-3 | 13-4 | 11-3 | N/A | 203-38 |
| Year-End Championship | |||||||||||||||||
| Tennis Masters Cup | A | A | RR | W | SF | F | W | SF | W | W | SF | W | SF | A | A | 5 / 11 | 35-14 |
| ATP Masters Series | |||||||||||||||||
| Indian Wells Masters | 3R | 3R | 2R | A | 3R | 3R | W | W | QF | 2R | 3R | 2R | QF | F | SF | 2 / 14 | 31-12 |
| Miami Masters | A | 1R | QF | 2R | QF | W | W | F | SF | SF | 3R | QF | W | 3R | 3R | 3 / 14 | 42-10 |
| Monte Carlo Masters | A | A | A | A | 2R | A | A | 2R | A | 2R | 3R | A | A | A | A | 0 / 4 | 1-4 |
| Rome Masters | A | 2R | A | 2R | QF | SF | W | 1R | A | 1R | 3R | 2R | A | 1R | 1R | 1 / 11 | 18-10 |
| Hamburg Masters | A | A | A | 3R | A | A | A | SF | A | A | A | A | 2R | 1R | 1R | 0 / 5 | 5-5 |
| Canada Masters | A | A | SF | 2R | A | 3R | A | F | A | A | QF | A | QF | A | 3R | 0 / 7 | 15-7 |
| Cincinnati Masters | 1R | 3R | 3R | F | W | SF | A | QF | QF | W | F | W | 3R | 2R | 2R | 3 / 14 | 38-11 |
| Stuttgart Masters (Essen, Stockholm) | A | 1R | SF | QF | SF | 2R | SF | SF | F | 3R | SF | A | A | QF | A | 0 / 11 | 23-11 |
| Paris Masters | A | A | 3R | F | 2R | QF | QF | W | 2R | W | F | 3R | A | A | A | 2 / 10 | 24-7 |
| Career Statistics | |||||||||||||||||
| Year | 1988 | 1989 | 1990 | 1991 | 1992 | 1993 | 1994 | 1995 | 1996 | 1997 | 1998 | 1999 | 2000 | 2001 | 2002 | Career | |
| Total Titles | 0 | 0 | 4 | 4 | 5 | 8 | 10 | 5 | 8 | 8 | 4 | 5 | 2 | 0 | 1 | N/A | 64 |
| Hardcourt Win-Loss | 8-7 | 13-10 | 27-8 | 25-7 | 25-5 | 43-6 | 37-3 | 37-6 | 46-4 | 35-5 | 30-10 | 23-5 | 28-7 | 26-10 | 20-8 | N/A | 423-101 |
| Grass Win-Loss | 0-0 | 2-2 | 6-2 | 5-3 | 7-2 | 7-1 | 11-1 | 12-0 | 4-1 | 8-1 | 8-1 | 12-0 | 11-1 | 6-2 | 2-3 | N/A | 101-20 |
| Carpet Win-Loss | 2-2 | 1-4 | 18-6 | 19-6 | 18-4 | 21-5 | 17-6 | 16-5 | 10-3 | 10-2 | 14-3 | 1-0 | 1-1 | 0-0 | 0-0 | N/A | 148-47 |
| Clay Win-Loss | 0-1 | 2-3 | 0-1 | 3-3 | 22-8 | 14-4 | 12-2 | 7-5 | 5-3 | 2-4 | 9-3 | 4-3 | 2-4 | 3-4 | 5-6 | N/A | 90-54 |
| Overall Win-Loss | 10-10 | 18-19 | 51-17 | 52-19 | 72-19 | 85-16 | 77-12 | 72-16 | 65-11 | 55-12 | 61-17 | 40-8 | 42-13 | 35-16 | 27-17 | N/A | 762-222 |
| Win % | 50% | 49% | 75% | 73% | 79% | 84% | 87% | 82% | 86% | 82% | 78% | 83% | 76% | 69% | 61% | N/A | 77% |
| Year End Ranking | 97 | 81 | 5 | 6 | 3 | 1 | 1 | 1 | 1 | 1 | 1 | 3 | 3 | 10 | 13 | N/A | N/A |
[editează] Premii in bani
Anul Victorii majore Victorii ATP Victorii in total Castiguri ($) Locul in clasamentul banilor primiti
1997 2 6 8 6,498,311 1
1998 1 3 4 3,931,497 1
1999 1 4 5 2,816,406 2
2000 1 1 2 2,254,598 5
2001 0 0 0 994,331 11
2002 1 0 1 1,222,999 12
Cariera 14 50 64 43,280,489 1
[editează] Recorduri
A castigat 14 titluri de Grand Slam de-a lungul carierei.
A incheiat lider mondial 6 ani la rand, singurul jucator care a reusit aceasta performanta(1993-1998)
A fost numarul 1 mondial timp de 286 de saptamani.
Sampras si Jimmy Connors impart recordul pentru cele mai multe victorii la US Open in era open, cate 5 succese.
Alaturi de William Renshaw, detine recordul de victorii la Wimbledon, 7.
A terminat 12 ani in primii 10 jucatori ai lumii. Doar Connors, Lendl si Agassi au mai reusit aceasta performanta.
A castigat nu mai putin de 43 milioane de dolari in intreaga sa cariera.
A castigat 64 de titluri, fiind al patrulea din acest punct de vedere.
A castigat 11 titluri Masters Series, doar doi jucatori reusind mai mult de atat, Andre Agassi(17) si Roger Federer(14).
A aparut in cel putin o finala de Grand Slam timp de 11 ani la rand(1992-2002), castigand cel putin una dintre ele 8 ani la rand(1993-2000).
Ken Rosewall si Sampras sunt singurii oameni care au castigat titluri de Grand Slam atat sub 20 de ani, cat si intre 20 si 30 de ani, si peste 30 de ani.
A castigat cel putin un titlu 11 ani la rand(1990-2000). Mai mult, a castigat cel putin 4 titluri pe an intre 1990 si 1999, si cel putin doua pe an intre 1990 si 2000.
A castigat Turneul Campionilor de 5 ori in Germania(1991, 1994, 1996, 1997 si 1999), impartind recordul cu Ivan Lendl.
Are un record de 19-9 in meciurile de Cupa Davis(15-8 la simplu), facand parte din echipa care a castigat in 1992 si 1995.
A servit nu mai putin de 1011 asi in 1993 si 974 de asi in 1995.
Are un sir de 29 de victorii legate, in 1994.
A castigat 85 de meciuri in 1993, iar pe 12 aprilie 1993 a devenit al 11-lea jucator clasat pe prima pozitia a ierarhiei mondiale.
Este cel mai tanar campion la US Open, la doar 19 ani si 28 de zile, in 1990.
Are un record de 40 victorii si 2 infrangeri la Wimbledon, si 63-7 per total la All England Club.
Are un record de 762-222 de-a lungul intregii cariere, castigand mai bine de 77% din meciurile jucate.
A castigat titluri in 11 tari: Austria, Australia, Belgia, China, Franta, Germania, Italia, Japonia, Elvetia, Marea Britanie, SUA.
[editează] Premii
Jucatorul ATP al anului, de 6 ori la rand, din 1993 pana in 1998.
Campion mondial ITF din 1993 pana in 1998.
Sportivul american al anului 1997, primul tenismen care a primit acest titlu
Atletul anului in 2000, decernat de revista GQ Magazine
A fost desemnat cel mai bun jucator(dintr-o lista de 25) al ultimilor 25 de ani, de catre 100 de fosti sau actuali jucatori, in 1997.
In 2005, revista Tennis Magazine l-a desemnat cel mai mare jucator de tenis din perioada 1965-2005.
[editează] Rivalitatea cu Agassi
Andre Agassi a fost cel mai mare rival al lui Sampras, confruntarile directe facandu-i deseori sa dea tot ce au mai bun.
US Openul din 1990 a fost prima lor intalnire intr-o finala de Grand Slam. Agassi pornea favorit, incheind anul precedent pe podiumul ierarhiei mondiale si invingandu-l pe Pete in ultima intalnire, 6-1;6-1. Sampras trecuse de veteranii Ivan Lendl si John McEnroe pentru a ajunge in finala. Agassi a pierdut meciul, cu 3-0 la seturi.
Rivalitatea Sampras-Agassi si-a atins apogeul in 1995. Cei doi si-au disputat prima pozitie a ierarhiei mondiale in dese randuri in acel an, iar ambii acceptau sa joace in Cupa Davis doar daca era prezent si celalalt. Erau ingrijorati ca, daca unul ar fi jucat in timp ce celalalt se odihnea, cel mai odihnit ar fi avut mai multe sanse sa castige turneele urmatoare. Ambii au jucat in cele din urma, iar echipa Statelor Unite a castigat Salatiera de Argint. Partide notabile din 1995 ar fi finalele de la Australian Open, Indian Wells, Openul Canadei si US Open, Sampras impunandu-se la Indian Wells si US Open. Finala de la US Open din 1995 dintre Sampras si Agassi a atins cea mai mare audienta din istoria televiziunii, dupa ce Agassi declarase ca aceasta va stabili numarul 1 mondial. Infrangerea i-a provocat un soc moral lui Andre, pentru care a urmat un regres in cariera, regres ce a durat doi ani.
Cei doi s-au intalnit din nou intr-o finala de Grand Slam in 1999, la Wimbledon. Pentru ambii, acest prilej era considerat o reintinerire a carierei, Sampras suferind o serie dezamagiri in acel an, in timp ce Agassi isi recastigase locul in top, dupa castigarea Roland Garrosului. Pete a pierdut conducerea clasamentului mondial in detrimentul lui Andre, dupa ce a fost nevoit sa se retraga de la US Open, din cauza unei accidentari. S-au intalnit din nou la Turneul Campionilor, unde Sampras a pierdut meciul din grupe, dar si-a luat revansa in finala. S-au luptat apoi in semifinale la Australian Open, in 2000, Agassi castigand in cinci seturi.
Al doilea meci ca rating a fost cel din finala US Open 2002. Era prima intalnire a celor doi intr-o finala de US Open, dupa 1995. De asemenea, era interesant deoarece ambii invinsesera o serie de tineri jucatori foarte talentati. Multi comentatori au numit acea finala calea simbolica de a incheia o rivalitate istorica, inceputa cu peste un deceniu mai devreme, in finala US Open din 1990. Dupa succesul din 2002, Sampras nu a mai jucat niciun meci ca profesionist.
Probabil cel mai memorabil meci al lor a avut loc in sferturile de finala de la US Open din 2001, cand Sampras a castigat in patru seturi decise la tie-break, 6-7(7);7-6(2);7-6(2);7-6(5). Niciun jucator nu a reusit sa faca breakul. Reluari din timpul acelui meci sunt deseori date la televizor, in special in timp ce ploaia isi face de cap la US Open.
Rivalitatea Sampras vs Agassi merge in trecut pana in copilaria celor doi, cand, in 1979, au jucat intr-un turneu de juniori in Northridge, California, la varsta de 8, respectiv 9 ani.
[editează] Curiozitati
Si-a modelat jocul dupa idolul copilariei, Rod Laver.
A folosit o racheta foarte pretentioasa, marca Wilson. Tensiunea din racordaje ii facea loviturile mai putin puternice. Cu toate acestea, a avut cele mai tari lovituri.
Ca junior, obisnuia sa fie un jucator defensiv, jucand reverul cu doua maini. Antrenorul Pete Fisher l-a transformat intr-un jucator de servici-voleu, cu un rever cu o singura mana.
Nu s-a remarcat in cariera de junior. Isi adjusta inca jocul si evolua la categorii de varsta mai mari, pentru a se pregati mai serios.
Pentru ca deveneau prea emotionati privindu-i meciurile pe viu, parintii sai au asistat doar la infrangerea in fata lui Stefan Edberg, in finala US Open din 1992, si la victoria sa asupra lui Patrick Rafter, in finala Wimbledon din 2000. Dupa acea victorie, in urma careia a batut recordul de Grand Slamuri castigate, a fugit in tribune pentru a-si imbratisa parintii.
Sampras a decis sa nu vorbeasca despre problema lui cu thalassemia minor, deoarece ar fi lezat aura sa de invincibilitate.
Are un iepure botezat dupa numele lui in comedia Father Ted.
In timpul carierei, obisnuia sa doarma cate 12 ore pe noapte.
A fost desenat in mai multe episoade din 'The Prince of Tennis'.
A fost desenat intr-un episod din 'Familia Simpson'.
[editează] Linkuri utile
--catalincocis 12 septembrie 2007 15:10 (EEST)
| World Top 10 | |||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| 1.Roger Federer | 2.Rafael Nadal | 3.Novak Djokovic | 4.Nikolay Davydenko | 5.David Ferrer | 6.Andy Roddick | 7.David Nalbandian | 8.James Blake | 9.Richard Gasquet | 10.Stanislas Wawrinka |
