Nationala Romaniei de Fotbal la Turneele Finale
De la Sportpedia
Cuprins |
[editează] Generalităţi
Un turneu final este o competiţie la care participă echipe naţionale de pe întreg mapamondul, în cazul turneului final al Campionatului Mondial, sau doar de pe un anumit continent. Înaintea turneului final, orice echipă afiliată la FIFA dispută meciuri preliminare, în urma cărora îşi decide calificarea la competiţia cu pricina. Există două turnee finale majore : Campionatul Mondial de Fotbal şi Campionatele Continentale de Fotbal : Campionatul European de Fotbal, Cupa Africii pe Naţiuni, Copa America, Cupa Asiei, etc. S-au disputat, până acum, 18 ediţii ale Campionatului Mondial, din 1930 şi până astăzi, cu pauze de 4 ani între ele, şi cu o pauză de 12 ani între 1938 şi 1950, datorată celui de-al doilea Război Mondial. Campionatul European a fost înfiinţat relativ târziu faţă de cel Mondial, în 1960, şi, începând cu acel an, şi-a disputat un număr de 12 ediţii, a 13-a urmâns să se dispute în 2008, în Austria şi Elveţia.
[editează] Prezenţa României la Turneele Finale
Naţionala României de Fotbal a evoluat, pâna în prezent, atât la Campionatul Mondial de Fotbal cât şi la Campionatul European de Fotbal. Naţionala ţării noastre a evoluat la primul turneu final al Campionatului Mondial, în 1930, şi a fost prezentă la următarele 2 ediţii : în 1934 şi 1938. După aceste trei participări consecutive, România a avut o pauză de nu mai puţin de 32 de ani, timp în care nu s-a calificat la turneele finale. În 1970, România a participat la cel de-al patrulea Campionat Mondial - în Mexic. După 14 ani de la această reuşită, România avea să se califice pentru prima oară şi la Campionatul European de Fotbal, iar în anul 1990 avea să înceapă deceniul de aur al Echipei Naţionale : România avea să rateze un singur turneu final din cele 6 care au făcut cunoscută generaţia lui Hagi, Popescu sau Dan Petrescu - Campionatul European din Suedia, desfăşurat în anul 1992 şi în care România a ratat calificarea în faţa Naţionalei Scoţiei, care avea să se califice pentru prima oară la un turneu final de Campionat European. În 1994, la Campionatul Mondial de Fotbal din Statele Unite ale Americii, România avea să obţină cea mai importantă realizare la vreun turneu final, fie el de Campionat Mondial sau European: atingerea sferturilor de finală ale competiţiei. În 2000, România avea, la cea de-a treia sa participare la Campionatul European de Fotbal, să ajungă pentru prima oară într-o fază eliminatorie la această competiţie. Din păcate pentru Hagi şi compania, Italia avea să blocheze drumul României către semifinale, învingând naţionala ţării noastre cu scorul de 2-0. Însumând prezenţele României la Campionatul Mondial, vom observa că "tricolorii" au evoluat la 7 ediţii ale Campionatului Mondial : 1930, 1934, 1938, 1970, 1990, 1994 şi 1998, şi la 3 ediţii ale Campionatului European : 1984, 1996 şi 2000, urmând ca în 2008 să evolueze la următoarea Campionatul European.
[editează] CM 1930, Uruguay
Campionatul Mondial din 1930, pe lângă faptul că a fost primul Campionat Mondial din istorie, a fost şi primul Campionat Mondial înaintea căruia nu s-au disputat meciuri preliminarii, ţările afiliate FIFA fiind invitate să participe la această competiţie. Primele ţări invitate au fost ţări de pe continentul american, mai precis Brazilia, Argentina, Peru, Bolivia, Chile, Paraguay, Statele Unite ale Americii şi Mexic, şi bineînţeles ţara gazdă, Uruguay. Deoarece ţările din Europa nu prezentau un interes deosebit pentru a se prezenta la această competiţie, preşedintele FIFA, Jules Rimet, a declarat că formaţiile care vor trebui să traverseze Atlanticul pentru a fi prezente la această competiţie vor avea garantat transportul gratuit cu vaporul. Astfel, patru ţări din Europa au spus "da" ofertei lui Jules Rimet : Franţa, Belgia, Iugolsavia şi, bineînţeles, România. Naţionala ţării noastre avea să fie prima care să se îmbarce la bordul vasului SS Conte Verde, la Genoa, în iunie 1930, vas care a acostat mai apoi în Franţa, la Villefranche-sur-Mer pentru a prelua naţionala "Cocoşului Galic", la Barcelona, pentru a prelua naţionala Belgiei, şi la Rio de Janeiro, pentru a prelua naţionala Braziliei. Vasul a ajuns la 4 iulie 1930 în Uruguay, iar peste 9 zile primul Campionat Mondial de Fotbal avea să înceapă. Meciul de deschidere, dintre Franţa şi Mexic, s-a disputat pe ninsoare, în faţa a doar 3.000 de spectatori. Francezul Lucien Laurent avea să devină primul marcator din istoria Campionatului Mondial, marcând golul de 1-0 al meciului cu mexicanii. Mai târziu, el avea să recunoască faptul că nimeni nu a conştientizat în acel moment această performanţă, el însuşi dându-şi seama mai apoi de marea sa realizare. Primul meci al României la vreun Campionat Mondial s-a disputat pe 14 iulie 1930, începând cu ora 14.50, Estadio Pocitos din Montevideo, acelaşi stadion pe care se jucase şi meciul de deschidere. Din câte se pare, este meciul cu cei mai puţini spectatori din istoria Campionatelor Mondiale : doar 2000 de persoane au asistat la acest meci ! Adversara României era Peru, iar arbitru Warknen, din Chile. Românii au deschis repede scorul, prin Adalbert Deşu de la UDR Reşiţa, în chiar primul minut. Peruanii au egalat în minutul 63 (sau 75), prin Souza Ferreirra, iar românii au preluat din nou conducerea în minutul 77 (sau 85) prin Ştefan Barbu, iar scorul final a fost stabilit în minutul 86 prin Nicolae Stanciu. Pentru România, au evoluat Jean Lăpuşneanu - Adalbert Steiner, Rudolf Burger - Ladislau Raffinsky, Emerich Vogl, Alfred Eisenbesser - Nicolae Covaci, Adalbert Deşu, Rudolf "Rudy" Wetzer-căpitan, Constantin Stanciu , Ştefan Barbu . Din păcate pentru România, ultimul meci din grupă, cel cu Uruguay, care avea să câştge titlul mondial, nu a fost decât un meci de plăcere pentru echipa sud-americană. Uruguayenii au deschis scorul în minutul 7, prin Dorado, înscriind încă trei goluri în prima repriză, prin Cea, Scarone şi Anselmo. Antrenorul României, Costel Rădulescu, a aliniat la start următoarea formaţie : Jean Lăpuşneanu - Iosif Czako, Rudolf Burger - Corneliu Robe, Emerich Vogl, Alfred Eisenbesser - Nicolae Covaci, Adalbert Deşu, Ladislau Raffinsky, Rudolf "Rudy" Wetzer-căpitan, Ştefan Barbu . Astfel, în faţa a peste 80.000 de spectatori, România avea să părăsească primul turneu final la care a fost prezentă.
Lotul României la acest Turneu Final :
| Post | Jucător | Echipă | Meciuri/Goluri |
| Portar | Jean Lăpuşneanu | Sportul Studenţesc Bucureşti | 2/0 |
| Portar | Samuel Zauber | Maccabi Bucureşti | 0/0 |
| Fundaş | Rudolf Burger | Chinezul Timişoara | 2/0 |
| Fundaş | Iosif Czako | UDR Reşiţa | 1/0 |
| Fundaş | Adalbert Steiner | Chinezul Timişoara | 1/0 |
| Mijlocaş | Alexandru Borbely | Belvedere Bucureşti | 0/0 |
| Mijlocaş | Alfred Eisenbeisser | Dragoş Vodă Cernăuţi | 2/0 |
| Mijlocaş | Ladislau Raffinsky | Juventus Bucureşti | 2/0 |
| Mijlocaş | Corneliu Robe | Olympia Bucureşti | 1/0 |
| Mijlocaş | Petre Steinbach | Unirea Tricolor Bucureşti | 0/0 |
| Mijlocaş | Rudolf Steiner | Chinezul Timişoara | 0/0 |
| Mijlocaş | Emerich Vogl | Juventus Bucureşti | 2/0 |
| Atacant | Rudolf Wetzer | Juventus Bucureşti | 2/0 |
| Atacant | Ilie Subăşeanu | Olympia Bucureşti | 0/0 |
| Atacant | Constantin Stanciu | Venus Bucureşti | 1/1 |
| Atacant | Nicolae Covaci | Banatul Timişoara | 2/0 |
| Atacant | Elemer Kocsis | FC Bihor | 0/0 |
| Atacant | Andrei Glanzmann | FC Oradea | 0/0 |
| Atacant | Adalbert Deşu | UDR Reşiţa | 2/1 |
| Atacant | Ştefan Barbu II | Olimpia Arad | 2/1 |
[editează] CM 1934, Italia
În 1934, urma să se dispute primul Campionat Mondial pe teritoriu european, mai exact în Italia. Pe lângă această premieră, urmau să fie şi altele : Italia a fost nevoită să dispute meciuri preliminarii, fiind singura ţară gazdă a vreunui turneu final care a fost nevoită să evolueze în calificări. Un alt fapt care nu a mai fost întâlnit în istoria Campionatelor Mondiale a fost lipsa de la un turneu final a deţinătoarei Cupei Mondiale, în cazul acesta Uruguay, Federaţia Uruguayană de Fotbal refuzând participarea la Mondialul Italian datorită refuzului Italiei în urmă cu patru ani. România a evoluat şi ea în calficări, grupa preliminară a României fiind completată de Elveţia şi Iugoslavia. Dintre aceste trei ţări, două aveau să se califice la turneul final din Italia. Primul meci al grupei s-a încheiat nedecis, scor 2-2, între Iugoslavia şi Elveţia, iar pe 29 Octombrie 1933 România se deplasa la Berna, unde întâlnea la acea dată, pe Stadionul Wankdorf, reprezentativa similară a Elveţiei. Românii au condus la pauză cu 1-0, după golul jucătorului Universităţii Cluj, Graţian Sepi, iar după pauză şi-a dublat avantajul, datorită golului lui Ştefan Dobay. Când mai era de jucat un sfert de oră, Hufschmid a marcat pentru Elveţia, ducând scorul la 2-1, iar când mai erau doar 5 minute de joc, Hochstrasser a egalat. România se întorcea la Bucureşti cu un punct mare, dar avea să piardă meciul la masa verde, scor 2-0 pentru Elveţia, datorită folosirii lui Iuliu Baratky, jucător care evoluase şi în naţionala Ungariei şi nu trecuse încă timpul în care el nu mai avea voie să evolueze pentru o altă naţională. Astfel, România îşi disputa cartea calificării la Bucureşti, în compania Iugoslaviei, care avea nevoie doar de un egal pentru a se califica. Pe data de 29 aprilie 1934, pe stadionul ONEF din Bucureşti, în faţa a 20.000 de spectatori, România întâlnea astfel vecina de la sud-vest. Cu o echipă formată aproape în totalitate din jucători din vest, mai exact componenţi ai Ripensiei Timşoara, RMGT Timişoara, Crişana Oradea şi CA Oradea, România deschidea scorul în minutul 38, prin Alexandru Schwartz, jucător la Ripensia Timişoara.
În minutul 71, părea că soarta calificării se va schimba, deoarece sârbii egalaseră prin atacantul Kragic. Însă peste doar 3 minute, vedeta naţionalei României, Ştefan Dobay, marca golul calificării naţionalei noastre. România se califica astfel pentru a doua oară la un turneu final al Campionatului Mondial. Deoarece acest Campionat Mondial s-a disputat în sistem eliminatoriu, sistemul cu grupe, iar mai apoi meciuri eliminatorii fiind schimbat de către organizatori. Astfel, România a întâlnit în prima rundă Cehoslovacia, la Trieste, pe 27 mai 1934. În faţa a 5.000 de spectatori, România avea să deschidă scorul, prin Ştefan Dobay, în minutul 10. La pauză, scorul a fost 1-0 pentru România, însă la doar 5 minute după reluare, cehul Antonin Puc avea să egaleze situaţia la 1. În minutul 67, golgheterul Mondialului, Oldrich Nejedly, avea să marcheze primul său gol, care avea să consemneze victoria Cehoslovaciei şi, implicit, eliminarea României de la acest turneu final, după doar un meci disputat în cadrul competiţiei. Nu închei acest capitol fără să menţionez echipa care a înfruntat Cehoslovacia : Vilmos Zombory - Emerich Vogl - căpitan, Gheorghe Albu - József Moravetz, Rudolf Kotormány, Vasile Deheleanu - Silviu Bindea, Nicolae Covaci, Graţian Sepi, Iuliu Bodola, Ştefan Dobay.
| Post | Jucător | Echipă | Meciuri/Goluri |
| Portar | Vilmos Zombory | Ripensia Timişoara | 1/0 |
| Portar | Karoly Weichelt | CAO Oradea | 0/0 |
| Portar | Adalbert Pullock | Crişana Oradea | 0/0 |
| Fundaş | Rudolf Burger | Ripensia Timişoara | 2/0 |
| Fundaş | Gheorghe Albu | Venus Bucureşti | 1/0 |
| Fundaş | Alexandru Cuedan | Rapid Bucureşti | 0/0 |
| Fundaş | Lazăr Sfera | Venus Bucureşti | 0/0 |
| Fundaş | Emerich Vogl | Juventus Bucureşti | 3/0 |
| Mijlocaş | Vasile Deheleanu | Ripensia Timişoara | 1/0 |
| Mijlocaş | Gusztáv Juhász | Juventus Bucureşti | 1/0 |
| Mijlocaş | Rudolf Kotormány | Ripensia Timişoara | 1/0 |
| Mijlocaş | József Moravetz | RGMT Timişoara | 1/0 |
| Atacant | Iuliu Baratky | Crişana Oradea | 0/0 |
| Atacant | Zoltán Beke | Ripensia Timişoara | 0/0 |
| Atacant | Silviu Bindea | Ripensia Timişoara | 1/0 |
| Atacant | Iuliu Bodola | CAO Oradea | 1/0 |
| Atacant | Gheorghe Ciolac | Ripensia Timişoara | 0/0 |
| Atacant | Ştefan Dobay | Ripensia Timişoara | 1/1 |
| Atacant | István Klimek | ILSA Timişoara | 0/0 |
| Atacant | Nicolae Covaci | CAO Oradea | 3/0 |
| Atacant | Alexandru Schwartz | Ripensia Timişoara | 0/0 |
| Atacant | Graţian Sepi | Universitatea Cluj | 1/0 |
[editează] CM 1938, Franţa
După ce Italia organizase Campionatul Mondial de Fotbal în urmă cu patru ani, o altă naţiune din Europa urma să fie gazda acestei importante competiţii : Franţa. Se pare că acest lucru s-a datorat faptului că preşedintele FIFA, Jules Rimet, era francez, însă faptul că această competiţie a avut loc în Europa a cauzat retragerea a două formaţii din America de Sud, care au refuzat să joace preliminarii : Argentina şi Uruguay. Spania nu a putut participa la preliminarii, datorită Războiului Civil Spaniol, iar Austria, deşi s-a calificat, nu a participat la acest Campionat Mondial, din cauza Anschluss-ului (anexarea Austriei la Germania), eveniment petrecut în luna martie a anului 1938. Campionatul Mondial din Franţa are mai multe premiere : este primul turneu în care ţara gazdă se califică automat (în 1930, nu au existat calificări, iar în 1934 Italia s-a calificat după disputarea meciurilor preliminarii). Un alt lucru realizat în premieră la această competiţie este calificarea automată a deţinătoarei titlului mondial, şi anume Italia. Naţionala României s-a calificat automat la acest turneu, datorită retragerii Egiptului din preliminarii. Astfel, România devenea, alături de alte câteva naţiuni (Brazilia, Belgia, Franţa) una din echipele care a participat la toate turneele finale ale Campionatului Mondial până în acel an. Ediţia din 1938 este ultima în care turneul se dispută în sistemul eliminatoriu, iar România a întâlnit, în prima rundă, la Touluse, pe 5 iunie, Cuba. În faţa a 6.000 de spectatori, România pornea favorită în faţa cubanezilor, iar Silviu Bindea, jucătorul Ripensiei, deschidea scorul în minutul 35. Din păcate, în ultimul minut al primei reprize, Hector Socorro, vedeta naţionalei Cubei, egala situaţia la 1. După pauză, Cuba trecea în avantaj, prin golul lui Magrina din minutul 69. Însă când totul părea pierdut pentru naţionala ţării noastre, a venit golul lui Iuliu Baratky din minutul 88, gol care a dus meciul în prelungiri. În minutul 103, Tunhas marca pentru Cuba, însă Silviu Bindea a egalat din nou, meciul încheindu-se 3-3, ceea ce însemna că era nevoie de o rejucare. Să amintim echipa României care a evoluat în acest meci : Dumitru Pavlovici - Rudolf Burger, Vasile Chiroiu - Vintilă Cossini ,Gheorghe Răşinaru, Ladislau Raffinsky - Silviu Bindea, Nicolae Covaci-căpitan, Iuliu Baratky, Iuliu Bodola, Ştefan Dobay. Aşa că, pe 9 iunie, la 4 zile după meciul încheiat la egalitate, România întâlnea Cuba pentru o rejucare care avea loc tot la Toulouse, pe Stadionul Chapou. Ca şi în meciul din urmă cu 4 ani, cu Cehoslovacia, România a deschis scorul prin Ştefan Dobay. Din păcate, exact ca şi în meciul cu echipa lui Nejedly şi Planicka, românii nu au putut ţine rezultatul în favoarea lor : mai întâi, acelaşi Hector Soccoro a marcat pentru a egala situaţia de pe tabelă, iar Tomas Fernandez a stabilit scorul final în minutul 57 : Cuba învingea cu 2-1, iar România ieşea din nou prematur de la un turneu final al Campionatului Mondial. Echipa României din cea de-a doua partidă disputată în compania Cubei : Robert Sadowsky - Rudolf Burger, Iacob Felecan - Andrei Bărbulescu,Gheorghe Răşinaru, Ladislau Raffinsky - Ionică Bogdan, Ioachim Moldoveanu, Iuliu Baratky, Iuliu Prassler, Ştefan Dobay. La final, formaţia care avea să triumfe a fost tot Italia, care a învins în finală Ungaria cu scorul de 4-2. Înainte de meci, Benito Mussolini a transmis un mesaj echipei Italiei : Câştigaţi sau muriţi ! La finalul meciului, portarul maghiar, Antal Szabo, a declarat că deşi a primit patru goluri, a salvat mai multe vieţi omeneşti. Din păcate pentru el şi pentru naţionala Ungariei, a fost indus în eroare de sloganul lui Mussolini, care nu avea nicio legătură cu executarea fotbaliştilor italieni în caz de înfrângere.
| Post | Jucător | Echipă | Meciuri/Goluri |
| Portar | Robert Sadowsky | AMEF Arad | 1/0 |
| Portar | Dumitru Pavlovici | Ripensia Timişoara | 1/0 |
| Portar | Mircea David | Venus Bucureşti | 0/0 |
| Fundaş | Rudolf Burger | Ripensia Timişoara | 4/0 |
| Fundaş | Vasile Chiroiu | Ripensia Timişoara | 1/0 |
| Fundaş | Iacob Felecan | Victoria Cluj | 1/0 |
| Fundaş | Lazăr Sfera | Venus Bucureşti | 0/0 |
| Mijlocaş | Andrei Bărbulescu | Venus Bucureşti | 1/0 |
| Mijlocaş | Gheorghe Brandabura | Juventus Bucureşti | 0/0 |
| Mijlocaş | Vintilă Cossini | Rapid Bucureşti | 1/0 |
| Mijlocaş | Gheorghe Răşinaru | Rapid Bucureşti | 2/0 |
| Mijlocaş | Ladislau Raffinsky | Rapid Bucureşti | 2/0 |
| Atacant | Iuliu Baratky | Rapid Bucureşti | 2/1 |
| Atacant | Ioan Bogdan | Rapid Bucureşti | 1/0 |
| Atacant | Silviu Bindea | Ripensia Timişoara | 2/2 |
| Atacant | Iuliu Bodola | Venus Bucureşti | 2/0 |
| Atacant | Coloman Braun-Bogdan | Juventus Bucureşti | 0/0 |
| Atacant | Ştefan Dobay | Ripensia Timişoara | 3/2 |
| Atacant | Miklós Nagy | Crişana Oradea | 0/0 |
| Atacant | Nicolae Covaci | CAO Oradea | 4/0 |
| Atacant | Ioachim Moldoveanu | Rapid Bucureşti | 1/0 |
| Atacant | Gyula Prassler | AMEF Arad | 0/0 |
[editează] CM 1970, Mexic
În acest an, 1970, calificarea naţionalei ţării noastre la acest turneu final avea să încheie "Evul Mediu al Fotbalului Românesc", cum a fost denumită perioada de peste 30 de ani dintre 1938 şi 1970. În acest an, turneul final al Campionatului Mondial avea loc în Mexic, fiind primul Mondial disputat pe continentul Nord-American. După cum se obişnuia deja de mult timp, pentru ca o echipă să evolueze la turneul final, trebuia să dispute meciuri de calificare. România a fost repartizată în Grupa 1 a preliminariilor din zona Europei, alături de alte trei naţionale de valori foarte apropiate : Grecia, Elveţia şi Portugalia. România a început dezastruos preliminariile: pe data de 27 Octombrie 1968, pe "Nacional" din Lisabona, Portugalia spulbera România, scor 3:0, dintr-o echipă din care nu lipsea marele Eusebio. Golurile portughezilor au fost marcate de Jacinto şi Jacinto Joa. La nici o lună distanţă, România reintra în cărţile calificării, învingând, pe 23 Noiembrie, pe fostul "23 August", naţionala Elveţiei, scor 2-0, prin golurile marcate de Flavius Domide şi Florea Dumitrache. Pe 16 Aprilie 1969, România obţinea un punct imens la Atena, reuşind un 2-2 cu naţionala Greciei, într-un meci în care toate golurile au fost înscrise în doar 15 minute : mai întâi, Sideris a făcut 1-0, în minutul 51, Florea Dumitrache a egalat peste 3 minute, în minutul 60 Dedes a marcat pentru 2-1, iar acelaşi Dumitrache a stabilit scorul final în minutul 66. Interesant este faptul că România a disputat, între meciurile cu Portugalia şi Elveţia
şi între cel cu Elveţia şi Grecia, două amicale cu naţionala Albionului : 0-0 la Bucureşti şi 1-1 pe Wembley. Pe 14 Mai, la Laussane, România învingea Elveţia, scor 1-0, datorită unui autogol al lui Michaud. Pe 12 Octombrie, la Bucureşti, în faţa a 75.000 de spectatori, Dobrin îngenunchea Portugalia, înscriind în minutul 30 în poarta lui Damas, iar România avea nevoie doar de un punct în ultimul meci al grupei, cu Grecia, principala contracandidată la calificarea la mondial, deoarece la turneul final se califica doar ocupanta primului loc în grupa preliminară. Astfel, la 16 noiembrie 1969, la Bucureşti, un număr impresionant de 90.000 de spectatori au umplut tribunele stadionului Naţional 23 August pentru a sărbători calificarea României la un turneu final după o pauză de 32 de ani. Şi speranţele Românilor nu erau deşarte, deoarece Emerich Dembrovszki avea să deschidă scorul, în minutul 37, iar grecii trebuiau să marcheze de două ori pentru a se califica. Domazos a dat speranţe grecilor, golul său de 1-1 relansând meciul, dar scorul a rămas neschimbat şi astfel România se califica, pentru a patra oară, la un turneu final al Campionatului Mondial. Aceste preliminarii au fost un fel de moarte a
granzilor : ţări cu un cuvânt greu de spus în fotbalul mondial, cum ar fi Portugalia, Ungaria, Franţa, Iugoslavia, Spania, Olanda, Polonia, Argentina sau Statele Unite ale Americii ratând calificarea. România a fost însă repartizantă în grupa morţii la mondial : "Groapa cu Lei" de la Guadalajara, cu Anglia, campioana mondială, Cehoslovacia, campioana europeană, şi Brazilia lui Pele. Astfel, pe 2 iunie 1970, România întâlnea naţionala lui Bobby Charlton, Moore sau Geoff Hurst, Anglia. În faţa a 60.000 de spectatori, Anglia avea să învingă cu scorul de 1-0, prin golul lui Geoff Hurst, din minutul 64. Faza cae va rămâne însă în memoria iubitorilor fotbalului este un dribling al lui Dumitrache, care a umilit doi fundaşi englezi. România a evoluat în următoarea formulă : Stere Adamache - Lajos Satmareanu, Niculae Lupescu, Cornel Dinu, Mihai Mocanu - Ion Dumitru, Radu Nunweiller - Emerich Dembrovszki, Gheorghe Tataru II (Alexandru Neagu 74'), Florea Dumitrache, Mircea Lucescu-căpitan. Şi pentru că din anul 1930, deci de la prima ediţie a Campionatului Mondial, din meciul cu Peru, România nu mai obţinuse nicio victoriela turneele finale, aceasta trebuia să vină odată şi
odată. Şi a venit în al doilea meci al României la Mondialul Mexican, cel în faţa Cehoslovaciei. Cehoslovacii veneau după o înfrângere usturătoare, 1-4 cu Brazilia, dar Ladislav Petráš a deschis totuşi scorul în chiar minutul 5. În minutul 52, Alexandru Neagu a marcat pentru 1-1, iar golul victoriei ţării noastre a fost marcat de către Florea Dumitrache, care a transformat în minutul 77 un penalty. Echipa României în acest meci : Stere Adamache - Lajos Satmareanu, Niculae Lupescu, Cornel Dinu, Mihai Mocanu - Ion Dumitru (Vasile Gergely 81'), Radu Nunweiller - Emerich Dembrovszki, Alexandru Neagu, Florea Dumitrache, Mircea Lucescu-căpitan (Gheorghe Tătaru II 69'). Pentru a se califica pentru prima oară în sferturile Campionatului Mondial, România trebuia să obţină o victorie istorică împotriva Braziliei. Să enumerăm doar câţiva membri ai echipei Braziliei : Pele, Jairzinho, Tostao, Carlos Alberto. România avea însă o echipă ambiţioasă , iar un anumit pas greşit al brazilienilor nu ar fi surprins chiar aşa de tare. Însă brazilienii au deschis scorul, în minutul 18, prin Pele. Peste 3 minute, Jairzinho avea să puncteze şi el, iar în minutul 28 Angelo Niculescu decidea
să îl schimbe pe Stere Adamache, portarul României şi al formaţiei Steagu Roşu Braşov, cu Rică Răducanu. În doar 6 minute de la această schimbare, Dumitrache reducea din diferenţă. Însă Pele l-a învins şi pe Rică Răducanu, în minutul 66, iar Brazilia conducea cu 3-1. Din momentul în care Tătaru II a întrat în teren, mai exact în minutul 71, România a început să facă un pressing apăsător, brazilienii retrăgându-se în apărare. După mai multe ocazii ale românilor, Emerich Dembrovszki a reuşit să marcheze, în minutul 84, iar fluierul final a venit ca o izbăvire pentru naţionala Braziliei, care a scăpat prin urechile acului de un rezultat defavorabil. Pentru formaţia antrenată de Angelo Niculescu au evoluat Stere Adamache (Necula Răducanu 28') - Lajos Satmareanu, Niculae Lupescu, Cornel Dinu, Mihai Mocanu - Ion Dumitru, Radu Nunweiller - Emerich Dembrovszki, Alexandru Neagu, Florea Dumitrache (Gheorghe Tătaru II 71'), Mircea Lucescu-căpitan. La final, Brazilia avea să iasă, pentru a treia oară, Campioană Mondială, după ce triumfase în ediţiile din 1958-Suedia şi 1962-Chile, iar meciul Italia-Germania, încheiat cu scorul de 4-3 în favoarea italienilor, a fost desemnat recent cel mai frumos meci din istoria turneelor finale ale Campionatului Mondial.
