De la Sportpedia

Miodrag Belodedici (în sârbă : Миодраг Белодедић - Miodrag Belodedić, născut la data de 20 Mai 1964, în satul Socol - în sârbă : Соколовац / Sokolovac, judeţul Caraş Severin) este un fost mare fotbalist român. A evoluat pe postul de libero la mai multe echipe de prim-plan ale Europei, cum ar fi Steaua Bucureşti, Steaua Roşie Belgrad sau Valencia, şi la naţionala de fotbal a României. A fost poreclit Căprioara, datorită stilului său elegant de a deposeda, dar şi Belo.

[editează] Cariera la Echipe de Club

Miodrag Belodedici şi-a început cariera de fotbalist la formaţia Minerul Moldova Nouă, în judeţul natal, Caraş-Severin. Format de Olimp Mateescu, Belodedici a fost preluat în anul 1982 de către Luceafărul Bucureşti, formaţia care aduna toate tinerele talente ale ţării la un loc. De aici, a fost transferat la Steaua de către maestrul Ion Alecsandrescu, preşedinte al clubului la acea dată, deoarece formaţia militară căuta un libero potrivit care să facă faţă în Cupa Campionilor. Astfel, între 1982 şi 1988, Miodrag Belodedici a evoluat pentru Steaua, cucerind împreună cu coechipierii săi patru ediţii consecutive ale Campionatului României la fotbal, mai exact în anii 1985, 1986 1987 şi 1988, Cupa României în 1985, 1987 şi 1988, şi mai ales Cupa Campionilor Europeni în 1986, într-o finală în care a evoluat toate cele 120 de minute. Un alt trofeu câştigat de Belodedici cu Steaua este Supercupa Europei, în 1987, după un meci cu Dinamo Kiev decis de golul lui Hagi dintr-o lovitură liberă deviată de zidul sovieticilor. În 1988, Miodrag Belodedici a fugit în Iugoslavia, fapt interzis de regimul comunist din România, astfel că a fost condamnat la 10 ani de închisoare în absenţă pentru trădare. Belodedici însă a încercat să semneze un contract cu Steaua Roşie . Belgrad, dar nu a putut deoarece preşedintele clubului nu putea fi contactat în urma înfrângerii în derby-ul Serbiei împotriva celor de la Partizan. Un prieten al lui Belodedici a încercat să îl convingă să semneze pentru Partizan, dar Belodedici a insistat că el doreşte să evolueze pentru Steaua Roşie. Până la urmă, Belodedici a fost achiziţionat de Steaua Roşie, după ce patronul sârbilor a aflat că Belodedici era un fost câştigător al Cupei Campionilor Europeni. Timp de un an, în care a fost suspendat de UEFA, datorită faptului că nu avea un contract legal cu fomaţia belgrădeană, el a evoluat doar în meciuri amicale. Din decembrie 1989, când i-a expirat suspendarea, dar şi când comunismul a căzut în România, situaţia lui Belodedici s-a clarificat, el scăpând de condamnarea la închisoare. Belodedici s-a întors în România, iar apoi a revenit în Serbia pentru a evolua la Steaua Roşie. În scurt timp, a devenit unul din oamenii de bază ai echipei sârbe, iar în anul 1991 a reuşit o mare performanţă : a câştigat, pentru a doua oară, Cupa Campionilor Europeni, după o finală cu Olympique Marseille, decisă, la fel ca finala Stelei cu Barcelona, la loviturile de departajare. De data aceasta, Belodedici a transformat şi el un penalty, contribuind la acest succes al echipei la care era legitimat. Belodedici a devenit primul jucător care a câştigat Cupa Campionilor cu două echipe diferite din Europa de Est. La Steaua Roşie Belgrad a evoluat până în 1992, bifând 63 de prezenţe în Campionatul Iugoslaviei pentru această echipă şi marcând şi 3 goluri. Din 1992 şi până în 1994 Belodedici a purtat tricoul Valenciei, evoluând în 48 de meciuri în Primera Division pentru lilieci. În 1994, imediat după Campionatul Mondial din Statele Unite, Belodedici a plecat la Valladolid, echipă pentru care a disputat 31 de meciuri, nereuşind să marcheze niciun gol. Ultima sa aventură în Spania s-a numit Villareal. A evoluat în doar 16 meciuri pentru Submarinul Galben, după care a plecat în Mexic, pentru a evolua pentru Atlante. Timp de doi ani a evoluat în 65 de meciuri pentru mexicani, marcând trei goluri, şi a evoluat o bună bucată de vreme împreună cu un alt român şi coleg de generaţie cu el, Ilie Dumitrescu. S-a întors în România în anul 1998, şi până în 2001 a evoluat la echipa care l-a lansat în fotbalul mare, Steaua. Însumând apariţiile în Liga 1 ale lui Belodedici în tricoul Stelei, rezultă 236 de meciuri jucate şi 21 de goluri marcate. În ultima perioadă în care a evoluat pentru roş-albaştri, Belodedici a cucerit al cincilea titilu de campion al României, în 2001, şi o Cupă a României în 1999. Şi-a încheiat cariera de fotbalist imediat după cucerirea alături de Steaua a ultimului său titlu de campion al ţării, la vârsta de 37 de ani.

[editează] Carieră la Echipa Naţională

Miodrag Belodedici a debutat pentru Echipa Naţională a României în anul 1984, într-un amical cu Republica Populară Chineză, disputat la data de 31 iulie, la Buzău, şi încheiat cu victoria formaţiei noastre, scor 1-0, gol marcat de coechipierul lui Belo, Gavrilă Balint. A urmat o pauză de aproape 2 ani până la următoarea selecţie : pe 6 aprilie 1986 avea să fie chemat la naţională pentru meciul cu Norvegia, scor 3-1, disputat pe Stadionul 23 August. Au urmat apoi mai multe selecţii consecutive, în meciurile cu Norvegia, de la Oslo, cu Austria, Israel, Spania, iar în primul meci al anului 1987, cu Turcia, încheiat cu victoria românilor, scor 3-1, avea să marcheze primul gol al său în tricoul naţionalei, cu un minut înainte de pauză. După un alt meci în care a evoluat, cel cu Grecia, a urmat meciul cu Albania, încheiat cu victoria zdrobitoare a tricolorilor, 5-1, meci în care Belodedici a marcat din nou, ajungând la două goluri marcate în 9 meciuri. Belodedici a continuat seria golurilor pentru naţională în meciul următor, cu Israel, scor 3-2, el marcând golul 2 al României. După încă 4 meciuri disputate sub tricoul naţionalei, Belodedici a reuşit un nou gol din nou într-un meci cu Albania, câştigat şi de data aceasta de români cu un scor clar : 3-0. După alte trei victorii, cu Bulgaria, Grecia şi Israel, Belodedici avea să plece în Iugoslavia, fapt care l-a ţinut departe de naţionala României timp de patru ani. Meciul revenirii a fost România - Letonia, scor 2-0, victorie pe Ghencea a tricolorilor. A evoluat apoi şi în meciul fantastic cu Ţara Galilor, 5-1, şi în alte meciuri ale preliminariilor Campionatului Mondial din 1994. A evoluat inclusiv în usturătoarea înfrângere a României cu Cehoslovacia de la Kosice, 2-5, meci arbitrat de Kim-Milton Nielsen, dar şi în victoria care a decis calificarea României la Mondialul American, 2-1 cu Ţara Galiilor, la Cardiff. La Campionatul Mondial din 1994, a evoluat în toate meciurile, dar a suferit o dramă în sferturile de finală, la loviturile de departajare împotriva Suediei, ratând ultimul penalty, cel decisiv, care a consemnat eliminarea României de la acest turneu final. În primul meci după Campionatul Mondial, victoria României împotriva Azerbaidjanului, 3-0, Belodedici şi-a luat revanşa. Împreună cu celălalt jucător care a ratat un penalty cu Suedia, Dan Petrescu, a marcat un gol în poarta lui Zhidkov. Avea să fie ultimul gol al lui Belodedici pentru România. A mai evoluat de la acest meci încă în 17 partide pentru naţionala României, inclusiv la Turneul Final al Campionatului European din 2000, în meciurile împotriva Angliei, acea victorie memorabilă cu 3-2, dar şi în ultimul meci al lui Hagi la Naţională, înfrângerea cu Italia din sferturi. Ultimul meci al lui Belodedici la Naţională avea să fie, ca în cazul lui Gică Hagi, tot împotriva Italiei. Şi tot o înfrângere, de data aceasta naţionala peninsulară învingând România cu scorul de 3-0.

--ukrainianrazvan 30 decembrie 2007 18:37 (EET)

Made by Ukrainianrazvan

---