Ion Oblemenco
De la Sportpedia
Ion Oblemenco (născut la data de 13 Mai 1945, la Corabia, judeţul Olt - decedat la data de 1 Septembrie 1996, la Agadir, în Algeria) a fost un fost mare fotbalist român şi un simbol al formaţiei Universitatea Craiova.
Cuprins |
[editează] Începuturile Carierei de Fotbalist
Ion Oblemenco şi-a început cariera de fotbalist la Dunărea Corabia, formaţie la care a fost descoperit de către antrenorul său, Ion Prodileanu. În 1959, după doi ani petrecuţi la această formaţie, se transferă la CFR Electroputere Craiova, deoarece şi-a urmat antrenorul de la Dunărea Corabia, Ion Prodileanu. Joacă ca junior la această formaţie până în 1962, când ajunge în Liga a IV-a, la Progresul Corabia, în oraşul său natal. Reuşeşte un sezon de excepţie la Progresul, reuşind 34 de goluri, şi promovează alături de echipă în Liga a III-a. Performanţa sa nu a rămas nepremiată : a fost convocat la lotul naţional de juniori, unde a impresionat. A fost dorit de mai multe cluburi importante din Liga 1, cum ar fi Rapid, Universitatea Cluj sau Dinamo Bacău. Până la urmă, avea să ajungă la echipa bucureşteană. A stat la Rapid între vara anului 1963 şi cea a anului 1966, dar a evoluat în doar zece partide pentru echipa de sub podul Grant. După această perioadă nesatisfăcătoare în cariera sa de jucător, avea să se transfere la Universitatea Craiova.
[editează] 1966 - 1977 : Universitatea Craiova
În 1966, Ion Oblemenco a fost aproape să se lase de fotbal. La Rapid, nu jucase aproape deloc timp de doi ani, iar gândurile asupra retragerii din activitatea fotbalistică îl băteau pe Oblemenco. Dar în vara acelui an, 1966, avea să ajungă la Craiova, unde a jucat timp de 11 ani, până în 1977. Primul său sezon la Universitatea a fost unul de excepţie. Deşi avea doar 21 de ani, Ion Oblemenco a devenit golgheterul ediţiei 1966-1967 a Campionatului României. În sezonul 1969-1970, a devenit din nou golgheter al Campionatului, de data aceasta el marcând 19 goluri, cu un gol mai mult decât "Perla" Argeşului, Dobrin. Apoi, în două sezoane consecutive, respectiv 1971-1972 şi 1972-1973, Iob Oblemenco a devenit din nou golgheterul Ligii 1, cu 20, respectiv 21 de goluri marcate. Astfel, Ion Oblemenco egala recordul lui Ştefan Dobay, acela de a câştiga de patru ori titlul de Golgheter al Ligii 1. Şi, cu toate acestea, Oblemenco a suferit, chiar în ediţia de campionat 1972-1973, de o boală gravă, ulcerul duodenal. A fost la un pas să părăsească prematur viaţa, dar a fost operat de două ori cu succes în octombrie 1972 şi astfel i-a fost salvată viaţa. Avea să revină în mod spectaculos pe gazon în martie 1973, în prima etapă a returului, în meciul Rapid - Universitatea Craiova 4-6, într-un meci în care a înscris 3 goluri şi şi-a învins fosta echipă. Oblemenco avea să joace şi într-un alt meci de referinţă pentru Universitea, o victorie cu 6-2 împotriva formaţiei Steaua, meci în care Oblemenco a înscris două goluri în poarta echipei bucureştene. În sezonul 1973-1974, a făcut parte din marea echipă a Universităţii care câştiga primul Campionat al României. Din acea echipă nu lipseau alţi mari fotbalişti, cum ar fi Deselnicu, Negrilă, Ştefănescu sau Manta. Tot de Ion Oblemenco se leagă şi prima participare a Universităţii din Craiova în cea mai importantă competiţie intercluburi din lume, Cupa Campionilor Europeni. Oblemenco avea să înscrie ambele goluri ale victoriei formaţiei româneşti în compania suedezilor de la Atvidabergs. Din păcate, scorul avea să fie doar 2-1, iar în retur suedezii s-au impus cu 3-1, calificându-se în faza următoare. În ultimul său sezon în care a evoluat pentru Universitatea, 1976-1977, Ion Oblemenco a cucerit alături de coechipierii săi Cupa României. A plecat în 1977 de la Craiova, transferându-se în Liga a II-a, la FCM Galaţi.
[editează] Cariera de Antrenor
Ion Oblemenco s-a retras din activitatea competiţională în vara anului 1978, după un sezon petrecut la Galaţi. S-a întors la clubul care l-a făcut mare, Universitatea, dar nu ca antrenor, ci ca vicepreşedinte. După un an în această funcţie, Oblemenco a devenit antrenorul secund al formaţiei din Bănie, funcţie din care a cucerit un nou titlu de campion al României, iar după un alt sezon a devenit antrenorul principal al echipei la care a cunoscut atâtea şi atâtea succese. În primul sezon ca antrenor principal, avea să realizeze cea mai mare performanţă din istoria Universităţii de până atunci : câştigarea eventului Campionat -Cupă. În sezonul următor, alături de "Campioana Unei Mari Iubiri", cum era denumită formaţia alb-albastră, a ajuns în premieră pentru o echipă românească în sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni, dar drumul formaţiei craiovene către finala mult-visată a fost oprit de către echipa germană Bayern Munchen, care, deşi ţinută în şah la Munchen, scor 1-1, învinsese în tur, la Craiova, scor 2-0. A plecat de la conducerea echipei în 1982. Din acest an a fost antrenorul Chimiei Râmnicu Vâlcea, echipă la care a fost principal timp de trei ani, până în 1985. În 1985 a antrenat o altă formaţie din Oltenia, respectiv Oltul Slatina, iar din 1990 şi până în 1992 a ocupat diverse funcţii în cadrul clubului Universitatea. A mai antrenat timp de un sezon formaţia din Bănie, părăsind clubul în 1993, după un total 85 de meciuri în postura de antrenor principal, din care 49 victorii, 13 egaluri şi 23 de înfrângeri. În 1996, a plecat în Algeria, pentru a antrena formaţia Hassania Agadir, dar, din păcate, la data de 1 Septembrie 1996, unul din cei mai mari fotbalişti pe care i-a avut România a decedat în urma unui atac de cord.
[editează] Marile Regrete
Marele regret al lui Ion Oblemenco a fost, fără îndoială, că nu a evoluat nici măcar un minut pentru naţionala de fotbal a României. Deşi golgheter al României de patru ori şi căpitan al uneia din formaţiile de referinţă în anii '70, Ion Oblemenco nu a fost selecţionat niciodată la naţională din cauza unor decizii luate de către conducătorii Partidului Comunist Român. Un alt fapt pe care l-a regretat a fost acela că nu a evoluat niciodată pe stadionul care astăzi îi poartă numele în nocturnă. Din păcate pentru el, nu a putu să vadă nici măcar nocturna instalată, datorită faptului că în 1996, când a decedat, stadionul "Central" nu avea încă nocturnă. Oblemenco a regretat şi că nu a putut să joace alături de celălalt mare jucător al acelor vremuri, Nicolae Dobrin. Acesta din urmă a ratat un transfer la Unviersitatea dar nu a putu fi coleg cu Oblemenco nici în naţionala faţă de care ambii au fost nedreptăţiţi, Dobrin însuşi evoluând în naţională doar când era neapărată nevoie.
[editează] Palmares
[editează] Palmares ca Jucător
Câştigător al Ligii 1 (ediţia 1973-1974)
Câştigător al Cupei României (ediţia 1976-1977)
Golgheter de patru ori al Ligii 1 (1966-1967, 1969-1970, 1971-1972, 1972-1973)
282 de meciuri în Liga 1, 170 de goluri marcate (locul 4 în topul golgheterilor All-Time)
[editează] Palmares ca Antrenor
Câştigător al Ligii 1 ca secund (ediţia 1979-1980)
Câştigător al Ligii 1 ca principal (ediţia 1980-1981)
Câştigător al Cupei României (ediţia 1980-1981)
[editează] Distincţii Post-Mortem
La data de 26 octombrie 1996, a fost declarat Cetăţean de Onoare al oraşului Craiova.
Stadionul Central din Craiova îi poartă numele tot din această toamnă.
--ukrainianrazvan 2 februarie 2008 21:38 (EET)
