Cupa Angliei
De la Sportpedia
Cupa Angliei sau Cupa FA este o competiție eliminatorie a fotbalului englez. Ea este condusă de către The Football Association. De aceea, numele cupei este The Football Association Challenge Cup. Însă, englezii numesc cupa mai simplu, FA Cup. Cupa Angliei este cea mai veche competiție din lume, prima ediție având loc în anul 1871-72. Deoarece la Cupa Angliei iau parte echipe de orice nivel, este posibil ca echipe mici să facă surprize eliminând echipe mari. Totuși, echipele din ligile inferioare ajung foarte rar în finală. În 2008-09 au fost acceptate în Cupa Angliei 762 de echipe , acesta fiind un record al numărului de echipe ce iau parte la Cupa Angliei. Recordul anterior din 2007-08 era de 731 de echipe. Comparativ cu Cupa Ligii Angliei, la care participă 72 de echipe din Football League și 20 de echipe din Premier League , Cupa Angliei are mult mai multe echipe participante. Actuala campioană a Cupei Angliei este Portsmouth care a învins-o pe Cardiff City cu 1-0 în final pe 17 mai 2008. A fost prima oară când o echipă în afară de grupul celor 4 mari echipe (Manchester United, Liverpool, Chelsea, și Arsenal) a câștigat Cupa Angliei după 13 ani. A fost de asemenea o finală între două echipe din afara grupului Big Four după 16 ani. În afară de câștigarea trofeului, echipa câștigătoare se califică în Cupa UEFA, asta în cazul în care nu s-a calificat deja în cupele europene, caz în care locul în Cupa UEFA merge la finalistă sau la echipa cea mai bine clasată din Premier League care nu s-a calificat în Cupa UEFA.
[editează] Informații despre cupă
Anul înființării:1871
Regiune:Anglia, Țara Galilor
Numărul de echipe:762
Echipa cu cele mai multe cupe: Manchester United (11 Cupe ale Angliei)
[editează] Format
Cupa Angliei are participanți din toate ligile profesioniste din Anglia. La începutul Cupei Angliei, alături de echipele din Anglia au participat și echipe din Țara Galilor, Irlanda și Scoția. Echipa scoțiană Queen's Park a ajuns în finală în anii 1884, 1885. 6 echipe din Țara Galilor care acum joacă în sistemul englez de fotbal concurează în Cupa Angliei: Cardiff City, Swansea City, Wrexham, Merthyr Tydfil, Newport County și Colwyn Bay. Competiția este eliminatorie având loc o tragere la sorți absolut aleatorie. Totuși, calificările sunt regionale pentru ca echipele mici să nu trebuiască să suporte costuri suplimentare pentru transport. Tururile 1 și 2 au fost de asemenea împărțite în southern și northern. Totuși, s-a renunțat la acest sistem în 1997-98. Extragerea determină și echipa care va juca pe teren propriu. Dacă un meci (în afară de semi-finală sau finală) se termină la egalitate, atunci meciul se rejoacă pe terneul echipei care a jucat în deplasare. Rejucările nu pot avea prelungiri sau penalty-uri și de aceea ele se joacă până o echipă reușește să câștige. În 1975, Fulham a disputat 12 meciuri în 6 runde. Acesta este recordul de meciuri jucat de o echipă pentru a ajunge în finală. Înainte de anul 1992, rejucările se jucau după 3-4 zile. Ulterior s-a convenit ca rejucările să aibă loc la 10 zile după primul meci. Tot atunci s-au introdus și penalty-urile la capătul rejucărilor dacă echipele erau din nou al egalitate. Extragerile se fac dintr-o geantă, ele fiind transmise la televizor.Când echipele de top intră în competiție există multe speculații cu privire la anumite aranjamente ce se pot face. Adesea, 2 echipe de top se întâlensc devreme dând șanse echipelor mici la câștigarea trofeului. Echipele mai puțin cotate, dar cu reputație de eliminare a echipelor mari speră să joace cu o echipă bună pe teren propriu deși uneori costurile unor asemenea meciuri depășesc posibilitățile cluburilor mici. Echipele de pluton speră la rezultate de egalitate pentru a putea ajunge cât mai departe. Echipele mari speră și ele la adversari ușori, dar sunt atențe și la adversarii mai puțin cotați dornici de afirmare. O astfel de echipă a fost într-un sezon Yeovil Town . Extragerile se fac de către oficiali ai Football Association și sunt televizate. Din 2007, a devenit un eveniment public . Tragerea pentru turul 1 a avut loc în cartierul Soho din Londra, bilele cu numele echipelor fiind extrase de fotbaliști faimoși. Toate echipele din Premier League și Football League pot participa. Echipele care nu fac parte din Football League pot și ele să participe dacă au participat anul anterior în Cupa Angliei, Trofeul Angliei sau Vaza FA și joacă într-o ligă acceptabilă. Toate echipele intrate în competiție trebuie să posede un stadion acceptabil. În 2004-05, 660 de cluburi au intrat în competiție bătând recordul de 656 din 1921-22. În 2005-06, au avut loc 674 de intrări, iar în 2006-07 687 de echipe au jucat în Cupa Angliei. Un nou record a fost stabilit în 2007-08 cînd 731 de echipe au intrat în competiție. Competiția începe în august cu extrapreliminariile contestate de echipele slabe din Footbașl League. Atunci au loc 4 tururi preliminare , urmate de semi-finale și finală. Cluburile puternice din Football League sunt scutite de aceste calificări . De exemplu, cluburile din Conference National joacă în turul 4 preliminar, iar echipele din Football League One sau Football League Two joacă direct în turul 1 al Cupei. Cupa Angliei a avut un program foarte bine stabilit o lungă perioadă de timp . Prima rundă se joacă în noiembrie, iar a doua rundă se joacă în prima sâmbătă din decembrie. Runda a treia se joacă în ianuarie, rundele 4 și 5 jucându-se în februarie. Runda 6 se joacă în martie, iar semifinalele o lună mai târziu. Finala se joacă de obicei în prima sâmbătă din mai după încheierea Premier League. În sezonul 1999-2000, toate meciurile s-au jucat cu 2 săptămâni înainte, pentru a se experimenta, însă s-a revenit la vechiul format care se folosește și astăzi. Echipa câștigătoare a Cupei Angliei se califică în Cupa UEFA. Dacă echipa câștigătoare este deja calificată în UEFA Champions League, finalista se califică în Cupa UEFA. Dacă ambele echipe finaliste sunt deja calificate în Champions League, atunci o echipă din campionat va primi locul în Cupa UEFA.
[editează] Câștigători din afara Football League
De la fondarea Football League, Tottenham Hotspur, este singura echipa care a câștigat Cupa Angliei nefăcând parte din Football League. Ei jucau în Southern League și au jucat în Footbal League pentru prima oară în 1908. Pe vremea aceea, Football League avea doa 2 ligi a câte 18 echipe fiecare. Deci Totenham Hotspur făcea parte din liga a treia din Anglia. Comparativ cu fotbalul de azi, era asemenea unei echipe din Football League One. În toată istoria Cupei Angliei, doar 8 echipe care nu făceau parte din Football League au reușit să câștige competiția. Cea mai recentă este victoria lui West Ham United împotriva lui Arsenal din 1980. Exceptând-o pe Tottenham Hotspur în 1901, nici o echipă nu juca la un nivel mai slab decât Second Division. Nici o echipă din Third Division sau o ligă mai slabă nu au reușit să câștige Cupa Angliei. Una din cele mai mari surprize de acest gen s-a întâmplat când Sunderland a învins-o pe Leeds United cu 1-0 în finala din 1973. Leeds United era pe locul 3 în First Fivision și Sunderland era în Second Division. Trei ani mai târziu, divizionara secundă Southampton a învins-o și ea pe Manchester United tot cu 1-0. Singura echipă care a cîștigat Cupa Angliei și a obținut promovarea din Second Division în First Division a fost West Bromwich Albion în sezonul 1930-31. Celelalte echipe care au reușit să câștige Cupa Angliei deși nu făceau parte din prima divizie sunt:Barnsley în 1912, Wolverhampton Wanderers în 1908 și Notts County în 1894. Notts County a fost prima echipă care a câștigat Cupa Angliei din afara primului eșalon fotbalistic. Totuși, niciodată nu s-a întâmplat ca două echipe din afara primei ligi să-și dispute finala cupei. În 2007-08, trei din cele 4 semifinaliste (Barnsley, Cardiff City și West Bromwich Albion), erau din Football League Championship. Singura echipă din Premier league, Portsmouth, a și câștigat trofeul.
[editează] Locul disputări meciurilor
Meciurile din Cupa Angliei se joacă de obicei pe terenul uneia dintre cele două echipe. Echipa care joacă acasă se decide la extragere. Echipele sunt extrase absolut la întâmplare neexistând nici o problemă dacă se întâlnesc două echipe de top între ele. Prima echipă extrasă joacă pe teren propriu. Totuși regula nu este fixă. Se paote schimba locația dacă sunt alte evenimente, din motive de securitate sau dacă stadionul nu este potrivit pentru echipele mari. În cazul unei remize, partida se rejoacă pe terenul echipei care a jucat primul meci în deplasare. În zilele când sunt mai multe rejucări, unele dintre ele se joacă pe teren neutru. În mod tradițional, finala Cupei Angliei s-a jucat pe stadionul Wembley. Primele finale s-au jucat pe alte stadioane , iar între anii 2001-2006, datorită modernizării stadionului Wembley, finalele s-au jucat pe Millennium Stadium din Cardiff. Din mai 2007, finala se joacă din nou pe Wembley. Primele finale s-au jucat pe Kennington Oval în 1872 și 1874-92, Racecourse Ground, la Derby, pe Burnden Park în 1901, pe Bramall Lane în 1912, pe Crystal Palace Park între anii 1895-1914, pe Stamford Bridge și Lillie Bridge în anii 1920-22 și pe Fulham din Lonrda în 1873. Semi-finalele se joacă pe teren neutru. În trecut ele se jucau pe terenurile echipelor neimplicate în semi-finale. După 1990, stadioanele pe care s-au disputat semi-finalele au fost Maine Road din Manchester (a fost demolat între timp), Old Trafford din Manchester, Hillsborough din Sheffield, Highbury și Wembley Stadium din Londra, Millennium Stadium din Cardiff și Villa Park din Birmingham. Villa Park este cel mai folosit stadion, cu 55 de semi-finale. Semifinala din 1991 dintre Arsenal și Tottenham este prima semi-finală jucată pe Wembley. Doi ani mai târziu, ambele finale au avut loc pe stadionul Wembley. La fel s-a întâmplat și în 1994 și 2000. În 2005, ambele semi-finale s-au jucat pe Millennium Stadium. Decizia de a programa ambele semifinale pe același stadion ca și finală este cotroversată printre fani. Oricum, începând din 2008, toate semifinalele se vor disputa pe Wembley.
[editează] Trofee
Câștigătoarea Cupei Angliei primește trofeul pe care îi poate ține până anul următor. În mod tradițional, la finalele de pe Wembley, prezentarea trofeului se face la Royal Box. Acolo, jucătorii conduși de către căpitan sunt înălțați pe o pasarelă alături de trofeu, care este ridicat de către căpitanul echipei. La Cardiff, câștigarea trofeului se sărbătorea prezentând trofeul pe terenul de joc la sfârșitul finalei. Trofeul Cupei Angliei este decorat cu panglici colorate în culorile echipei câștigătoare, de unde a apărut și o zicală: "Ce participă mereu la finală dar nu este folosit?" Răspuns:culorile echipei care a pierdut. Totuși, această zicală nu este în totalitate adevărată, deoarece în timpul jocului, trofeul este decorat cu panglici colorate în culorile ambelor echipe. Panglicile colorate în culorile echipei pierzătoare sunt eliminate înainte de prezentarea trofeului de către echipa campioană. Trofeul folosit în prezent este al patrulea de la înființarea Cupei Angliei. Primul trofeu a fost little tin idol, care a fost folosit din 1871 până în 1895 când a fost furat în timp ce era ținut de către Aston Villa. De atunci nu a mai fost văzut niciodată. FA a amendat-o pe Aston Villa cu 25 de lire sterline pentru înlocuirea trofeului. După 60 de ani, a apărut hoțul care a recunoscut că a topit trofeul pentru a face monede din el. Al doilea trofeu a fost o replică a primului și a fost folosit pentru ultima oară în 1910. A fost vândut casei Christie's pe 19 mai 2005 pentru 478000 de lire sterline lui David Gold, patronul lui Birmingham City. Un trofeu mult mai mare a fost cumpărat în 1911. Un trofeu produs de Fattorini's of Bradford a fost câștigat în primul an chiar de către Bradford City. Acest trofeu mai există dar este prea fragil pentru a mai fi folosit așa că din 1992 s-a mai creat o replică. Deși Cupa Angliei este cea mai veche competiție din lume, trofeul Cupei Angliei nu este cel mai vechi. Cel mai vechi trofeu este deținut de către Cupa Youdan. Cel mai vechi trofeu național este Cupa Scoției. În 1992 a mai fost creat și un trofeu de rezervă în cazul în care actualul trofeu este pierdut sau deteriorat.
[editează] Sponsori
Din 1994-95, Cupa Angliei a început să fie sponsorizată. Pentru a se păstra tradiția acestei mari competiții, competiția nu a luat niciodată numele sponsorului ca în cazul Premier League. Ea s-a numit întodeauna The FA Cup. Competiția este totuși cunoscută sub numele de The FA Cup sponsorizată de către... Între 1999-2002 competiției i se spunea de către englezi "The AXA Sponsored FA Cup". În prezent Cupa Angliei este sponsorizată de către E.ON și se numește "The FA Cup sponsored by E.ON", aparținând companiei E.ON din 2006. Din 2006 până în 2014, Umbro pune la dispoziție mingile de joc.
1995-1998: Littlewoods
1999-2002: AXA
2003-2006: Partenerii FA: Carlsberg, McDonald's, Nationwide, Pepsi, Umbro
2006-2010: E.ON (Sponsor Oficial):
Susținători: Carlsberg, Umbro și National Express
[editează] Echipe ce au eliminat cluburi de top
Cupa Angliei are o tradiție ca echipele din ligile inferioare sau care nu aparțin de Football League să producă deseori surprize. Se întâplă totuși rar ca echipe mici să doboare echipe care joacă cu 2 ligi mai sus decât ele. Ultima oară când o echipă care nu făcea parte din Football League a învins o echipă de pe prima scenă fotbalistică s-a întâmplat în 1988-89 când Sutton United a învins-o pe Coventry City. Un alt rezultat notabil s-a produs în 1969 când Mansfield Town din Third Division a remizat pe terenul lui West Ham United care la vremea aceea era pe locul 6 în First Division și avea 3 jucători care au participat la Campionatul Mondial de Fotbal:Bobby Moore, Martin Peters și Geoff Hurst dar și tineri promițători precum Billy Bonds sau Trevor Brooking. Partida s-a rejucat de 5 ori până când pe 26 februarie 1969 pe Field Mill, Mansfield Town a învins cu 3-0. Mansfield a devenit atunci doar a patra echipă care a eliminat echipe din 5 ligi diferite în aceeași competiție. O altă mare surpriză a fost victoria lui Hereford United împotriva lui Newcastle United în 1972 cu unul din cele mai faimoase goluri din istoria fotbalului înscris de Ronnie Radford. În 1975, Wimbledon a devenit faimoasă după un parcurs uimitor în Cupa Angliei. Ea a fost prima echipă din secolul trecut care nu făcea parte din Footbal League dar a reușit să învingă o echipă din First Division chiar pe teren propriu. Wimbledon a învins atunci pe Burnley cu 1-0 pe Turf Moor în runda a treia. În runda a patra au făcut un egal 0-0 cu Leeds United pe Elland Road, portarul Dickie Guy salvând un penalty al lui Peter Lorimer. Pe Selhurst Park, în fața a 40000 de spectatori a fost învinsă după un autogol, Leeds United nereușind să înscrie nici măcar un gol. Wimbledon a câștigat o dată Cupa Angliei în 1988 din postura de echipă din First Division. Blyth Spartans a învins-o pe Stoke City în 1978, dar a fost apoi învinsă de Wrexham în fața 40000 de spectatori pe stadionul lui Newcastle United, St James' Park. O mare surpriză s-a produs în 1994 când Bristol City a învins-o pe Liverpool. Yeovil Town a câștigat cele mai multe meciuri din postura de echipă care nu făcea parte din Football League. Yeovil Town a bifat o victorie istorică împotriva lui Sunderland pe teren propriu. Chasetown a fost cea mai slab cotată echipă(liga a opta engleză) care a ajuns în runda a treia a Cupei Angliei fiind eliminată de cea care a vea sa ajungă până în finală, Cardiff City în 2007-08. Telford United este poate una din cea mai faimoasă echipe pentru eliminarea cluburilor de top. Ea a învins echipe ca:Wigan Athletic în 1982-83, Stockport County, Northampton, Rochdale toate în 1983-84, Lincoln City, Preston North End, Bradford City toate în 1984-85, Burnley în 1986-87, Stoke City în 1991-92. În 1984-85, Telford United a ajuns până în runda a cincea când a fost învinsă de campioana Angliei, Everton cu 3-0, după ce reușise să facă un 0-0 pe teren propriu. Totuși, pe Goodison Park, în fața a 47000 de spectatori, Telford United nu a făcut față și a fost învinsă cu 3-0. Mai recent, în 2004, Telford United a învins echipele Brentford și Crewe Alexandra ajungând până în runda a patra a Cupei Angliei. A fsot învinsă de către Millwall în runda a cincea.
[editează] Istoria Cupei Angliei
[editează] Secolul 19
Pe 20 iulie 1871, în birourile The Sportsman newspape, C. W. Alcock, a propus înființarea unei competiții fotbalistice în cooperare cu The Football Association. Astfel a luat naștere Cupa Angliei. Primele meciuri jucate în Cupa Angliei au fost 4 meciuri jucate în prima rundă pe 11 noiembrie 1871. Primul gol în Cupa Angliei a fost înscris de către Jarvis Kenrick, jucătorul echipei Clapham Rovers într-o victorie 3-0 împotriva echipei Upton Park (Kenrick a înscris de două ori în aceea partidă). Pe 16 martie 1872, echipa Wanderers a devenit prima câștigătoare a Cupei Angliei învingândd-o cu 1-0 pe Royal Engineers pe stadionul The Oval. 15 cluburi s-au înscris în competiție însă doar 12 cluburi au jucat. S-au disputat în total un număr de 13 meciuri. Golul victoriei echipei Wanderers a fost înscris de către Morton Peto Betts, jucător ce a evoluat sub pseudonimul de A.H. Chequer. În 1873, Wanderers și-au păstrat titlul după ce au învins echipa Oxford University. În sezonul următor, regulile competiției au fost schimbate astfel încât echipele să nu știe cu cine vor juca în turul umător. În 1876, Thomas Hughes a fost primul jucător care a înscris mai mult de un gol într-o finală. S-a întâmplat când Wanderers a învins cu 3-0 pe Old Etonians într-o rejucare a finalei. Tot în aceea finală, Alexander Bonsor de la Old Etonians, a devenit primul jucător care înscrie în două finale consecutive (ambele pierdute). Lord Kinnaird a câștigat Cupa Angliei de 5 ori consecutiv din 1873 până în 1882. A câștigat 3 cupe cu Wanderers și două cu Old Etonians. Mai târziu, în 1877, a înscris primul autogol într-o finală echipa sa Wanderers învingând cu 2-1 echipa Oxford University. În 1883, Blackburn Olympic a câștigat Cupa Angliei învingând-o pe Old Etonians și a devenit prima echipă profesionistă de fotbal care a câștigat Cupa Angliei. Victoria lor a fost un moment important în cultura fotbalului, în Anglia. În anii 1884 și 1885, echipa scoțiană Queen's Park a ajuns în finală fiind prima echipă din afara Angliei care reușește acest lucru. Ei au pierdut ambele finale. În 1886, Jimmy Brown de la Blackburn Rovers a devenit primul jucător care înscrie în 3 finale consecutive din 1884 până în 1886. Blackburn Rovers a câștigat toate cele 3 finalele. Blackburn Rovers a devenit de asemenea a doua echipă (după Wanderers care a reușit același lucru cu 6 ani mai devreme desființându-se în 1883) care a câștigat 3 cupe consecutiv. Anul umrător, legenda lui Aston Villa, Archie Hunter a devenit primul jucător care a înscris în toate rundele cupei începând cu runda a doua. Această performanță a fost îmbunătățită în 1901 când Sandy Brown de la Tottenham Hotspur a înscris în toate rundele cupei începând cu runda întâi. În 1888, West Bromwich Albion a fost primul club care a câștigat Cupa Angliei numai cu jucători născuți în Anglia. Doar 3 echipe au mai reușit această performanță: Bolton Wanderers în 1958, Manchester City în 1969 și West Ham United în 1975. Cupa modernă a început să aibă loc din 1888-89. Atunci au fost introduse tururi de calficare, cluburile concurând pe regiuni. În acel sezon, Warwick County a devenit prima echipă care nu juca în Football League care a eliminat o echipă din First Division. Pe 6 octombrie 1888, Warwick a învins-o în deplasare pe Stoke. Singurul meci care s-a jucat de Crăciun a fost confruntare dintre Linfield Athletic și Cliftonville. Meciul s-a încheiat cu scorul de 7-0. În 1889, Preston North End a devenit prima echipă care a reușit eventul. Preston a învins cu 3-0 pe Wolverhampton Wanderers în finala Cupei Angliei și a câștigat și Football League Championship. Acel sezon a fost extraordinar pentru că Preston nu a avut în acel sezon nicio înfrângere. Acel parcurs nu a mai fost repetat până în sezonul 2003-04 când Arsenal a câștigat de asemenea eventul fără să aibă nicio înfrângere. O altă caracteristică impresionantă a fost că Preston nu a primit nici măcar un singur gol în Cupa Angliei. De aceea echipa a primit numele de "Invincibilii". William Townley a fost primul jucător din istoria Cupei Angliei care a înscris un hat trick în finală, în 1890 , în meciul dintre Blackburn Rovers and Sheffield Wednesday încheiat cu scorul de 6-1. Recordul pentru cele mai multe Cupe ale Angliei este de 5 victorii și este deținut de următorii jucători: Charles Wollaston de la Wanderers, Arthur Kinnaird la Wanderers și Old Etonians și Jimmy Forrest de la Blackburn Rovers. Forrest a fost ultimul care a câștigat această distincție în anul 1891. Bob Chatt de la Aston Villa a deschis scorul în finala Cupei Angliei din 1895 după doar 30 de secunde. În 1897 s-a înregistrat scorul record din Cupa Angliei în victoria lui Preston North End împotriva lui FC Hyde cu 26-0.
[editează] Secolul 20
[editează] 1901-1949
În 1901, Tottenham Hotspur a devenit prima echipă care a câștigat Cupa Angliei deși nu făcea parte din Football League, după o rejucare cu Sheffield United încheiată cu scorul de 3-1 pentru Tottenham. În finala Cupei Angliei din 1903 Bury a învins-o pe Derby County cu 6-0. Acest scor rămâne și astăzi cel mai mare scor dintr-o finală a Cupei Angliei. Bury a devenit tot în acel an a doua echipă care a câștigat Cupa Angliei fără să primească vreaun gol pe tot parcursul competiției. Din 1910 au urmat 14 finale consecutive (inclusiv 3 rejucări, în total 17 meciuri) în care echipele care au câștigat Cupa Angliei, au câștigat la scor. Nu s-a mai înregistrat o perioadă atât de lungă până în 1994-2000 când au avut loc din nou 7 finale consecutive în care s-a câștigat la scor. Oricum, perioada 1994-2000 este de două ori mai scurtă față de perioada 1910-1924. Primul penalty care a fost transformat într-o finală a venit abia în 1910, când Albert Shepherd a înscris de la punctul cu var într-o partidă rejucată dintre Newcastle și Barnsley încheiată 2-0. În anul 1913 s-a ratat primul penalty de către Charlie Wallace de la Aston Villa. Totuși, Aston Villa a câștigat finala cu 1-0 în fața lui Sunderland. În 1994, Eric Cantona a ratat 2 penaltyuri în minutele 60 și 66. Finala a fost câștigată de Manchester United cu 4-0 în fața lui Chelsea. În 1913, Steve Bloomer a înscris al 41-lea său gol în Cupa Angliei stabilind un record la vremeea aceea. În 1914, Swansea Town a devenit primul club din sudul Țării Galilor care ajunge în runda a doua a Cupei Angliei. Ei au fost învinși de către QPR. În 1914, George V a devenit ărimul monarh care a vizionat finala Cupei Angliei dintre Burnley și Liverpool disputată pe terenul lui Crystal Palace. În 1915, Sheffield United a învins-o pe Chelsea cu 3-0 pe Old Trafford în ultima finală de dinaintea Primului Război Mondial. Aceea finală s-a numit The Khaki Cup Final datortiă soldaților din tribune. În 1921, Birmingham a stabilit recordul pentru cea mai scurtă participare - au uitat să se înscrie în faza inaugurală. În 1922, amatorul Wilfred Minter a înscris 7 goluri pentru St Albans City îmotriva lui Dulwich Hamlet. Dulwich a învins cu 8-7. Prima finală disputată pe Wembley a avut loc pe 28 aprilie 1923. Ea a fost marcată de incidente, fanii rupând gardurile stadionului și năvălind pe stadion. Meciul a fost amânat cu 45 de minute. Bolton Wanderers a învins-o pe West Ham United cu 2-0. Primul gol pe Wembley a fost înscris doar după doar 2 minute David Jack. S-a estimat că 200000 de fani au fost pe Wembley la aceea finală. De atunci s-au imprimat bilete exact cât capacitatea stadionului. Walter 'Billy' Hampson de la Newcastle United în vârstă de 41 de ani și 257 de zile a fost cel mai bătrân participant la o finală de Cupa Angliei. Echipa sa a învins-o cu 2-0 pe Aston Villa în finala din 1924. Din sezonul 1925-26, echipele din primele două ligi engleze au început să joace direct din runda a treia a Cupei Angliei. Finala din 1927 a avut loc între Cardiff City și Arsenal. În prezent, Cardiff City este singura echiăă care nu făcea parte din Football League dar a câștigat Cupa Angliei. Aceea finală a fost prima finală difuzată la televizor de către BBC. Atunci a fost folosită pentru prima oară expresia Back to square one care se referea la pasa către propriul portar. W. "Doc" Dowden a înscris 19 goluri pentru Wimbledon| în Cupa Angliei în sezonul 1929-30. Acesta este recordul de goluri înscrise într-un singur sezon. În 1931, West Bromwich Albion a devenit singura echipă din istorie care a câștigat Cupa Angliei și a și promovat în același timp. Ei i-au învins în finală pe Birmingham City cu scorul de 2-1. În finala din 1933, jucătorii lui Everton au purtat tricouri inscripționate cu numere de la 1 la 11, iar Manchester City cu numere de la 12 la 22. Aceasta a fost prima mare competiție în care jucătorii au fost numerotați. În 1938, după 29 de minute de prelungiri, scorul era în continuare 0-0 între Preston și Huddersfield. Comentatorul de la Radio BBC, Thomas Woodrooffe a declarat: Dacă se va marca un gol acum eu îmi mănânc pălăria. Câteva secunde mai târziu, Preston a primit un penalty executat de către George Mutch, iar Woodroffe și-a îndeplinit promisiunea. Acea finală a fost prima finală redată în direct de către televiziunea BBC. Portsmouth deține recordul pentru cea mai lungă menținere a Cupei Angliei. Ei au câștigat cupa în 1939 și datorită celui de al doilea război mondial au ținut cupa timp de aproape 7 ani. Prima ediție a Cupei Angliei de după al doiea al doiela război mondial s-a disputat în sezonul 1945-46. Din cauza faptului că Football League North and Football League South nu aveau o calitate fotbalistică foarte mare, partidele din Cupa Angliei în acel sezon s-au disputat tur-retur. Rejucările s-au jucat pe terenurile echipelor care au jucat ultimul meci în deplasare. Cupa a fost câștigată în acel an de către Derby County. În finala din 1946 Bert Turner de la Charlton Athletic a devenit faimos pentru că a înscris în porțile ambelor echipe. Prima oară a înscris un autogol și apoi a egalat printr-o lovitură liberă câteva minute mai târziu. Doar Tommy Hutchison de la Manchester City a mai repetat această performanță în 1981. Arthur Turner a devenit și primul jucător care a jucat într-o finală de Cupa Angliei deși nu a jucat în niciun meci în Campionat. În 1948, Manchester United a devenit prima echipă care a câștigat cupa după ce a învins echipe numai din First Division.
[editează] Anii '50
În anii 50, Newcastle United a câștigat Cupa Angliei de 3 ori în 5 ani. În 1951 i-au învins pe cei de la Blackpool cu 2-0, apoi ăn 1952 au fost învinși de către Arsenal, iar în 1955 Newcastle a învins cu scorul de 3-1 pe Manchester City. Finala din 1953 este cunoscută ca Finala Matthews. Meciul dintre Blackpool și Bolton Wanderers l-a văzut pe Stanley Matthews, la vârsta de 38 de ani, la a treia încercare de a câștiga Cupa Angliei. Bolton conducea cu 3-1 când mai erau 22 de minute până a final. Stan Mortensen a înscris din centrarea lui Matthews, iar cu 5 minute înainte de final , Blackpool a egalat dntr-o lovitură liberă executată perfect de către Mortensen (Mortensen a înscris un hat-trick, singurul într-o finală disputată pe Wembley). Imediat după începerea prelungirilor, Matthews i-a pasat lui Bill Perry care a înscris aducând victoria echipei Blackpool cu scorul de 4-3. A fost primul meci la care a asistat și Regina Angliei, chiar în anul încoronării. În finala din 1956, Manchester City a îmvins-o cu 3-1 pe Birmingham City. Cu 15 minute înainte de încheierea partidei, portarul lui City, Bert Trautmann (german luat prizonier de război în 1945) s-a accidentat la gât după o paradă în fața șutului lui Peter Murphy. În cidua durerilor, el a continuat să joace. O radiografie a confirmat apoi că își rupsese o vertebră de la gât. În sezonul 1956-57 s-a stabilit un record de runde care s-au disputat, echipa New Brighton jucând 9 runde. Ei au început din rundele preliminare, au trecut de rundele de calificare și au ajus în turul 4 al Cupei Angliei. Ei au pierdut în cele din urmă cu Burnley. Pe tot parcursul în cupă în acel seozn nu au avut decât o singruă rejucare. În 1958 Leeds United a învins-o cu 2-1 pe Cardiff City în runda a treia pentru al treilea an consecutiv. Finala a fost câștigată de către Bolton Wanderers, care a învins-o pe Manchester United cu 2-0. Înaintea meciului, Manchester United a pierdut 9 jucători titulari în Tragedia de la Munchen, după ce au învins echipa Red Star Belgrade.
[editează] Anii '60
În anul 1961, Tottenham a devenit primul club din secolul 20 care a reușit eventul (The Double). De asemenea, ei au păstrat cupa și anul următor. Manchester United a devenit cea mai rapidă câștigătoare a Cupei Angliei. A jucat primul meci pe 4 martie și a câștigat cupa pe 25 mai, 82 de zile mai târziu. În 1967, s-au permis schimbări în finală. În anii precedenți, acestea nu erau permise decât în cazul unor accidentări. Jucătorii au suferit fracturi în finalele din anii:1957, 1959, 1960, 1961 și 1965. Totuși, schimbările s-au făcut abia anul următor, Dennis Clarke înlocuindu-l pe John Kaye la West Bromwich Albion. În 1969, Leicester City a pierdut a 4 cupă, împotriva lui Manchester United cu 1-0. Nicio altă echipă nu a mai fost de atâtea ori în finală fără să câștige Cupa Angliei măcar o dată.
[editează] Anii '70
În anul 1970 a avut loc prima rejucare a unei finale disputate pe stadionul Wembley. Rejucarea a avut loc pe Old Trafford între echipele Chelsea şi Leeds United. A fost ultima finală care nu s-a disputat pe Wembley până în anul 2001, când s-a disputat pe Millenium Stadium. Peter Osgood a amarcat singurul gol al finalei câştighate de către Chelsea. El a devenit al 9-lea jucător şi ultimul care a marcat în fiecare rundă a Cupei Angliei. Tot în 1970, s-a disputat și prima finală mică, locul 3 fiind câștigat de către Manchester United care a învins-o pe Watford cu 2-0. În sezonul 1973-74 finala mică s-a jucat între echipele Leicester City și Burnley, fiind câștigată de Burnley cu scorul de 1-0 pe Filbert Street. În 1971, Oxford City și FC Alvechurch au jucat 6 meciuri într-un total de 660 de minute. FC Alverchurch a câștigat până la urmă cu 1-0 ultimul meci și a trecut în runda întâi a Cupei Angliei. Eddie Kelly de la Arsenal a fost primul jucător care a înscris în finala cupei deși nu a fost titular, el intrând pe parcurs. S-a întâmplat în finala din 1971, Kelly înscriind în minutul 96 al partidei. În 1972, Cupa Angliei a sărbătorit împlinirea a 100 de ani de existență, chiar dacă nu au avut loc 100 de ediții ale cupei datorită războaielor. Leeds United a câltigat finala Cupei Angliei învingând-o pe Arsenal. Birmingham City a devenit prima echipă care a câștigat un meci la penaltyuri învingând-o pe Stoke City cu 4-3, după ce la finalul jocului scorul a fost 0-0. Singura finală în care s-a folosit o minge portocalie a avut loc în 1983. Sunderland a învins-o pe Leeds United. În acel an, stadionul Wembley a sărbătorit găzduirea celei de-a cincizecea finale a Cupei Angliei. În sezonul 1974-74, competiția a înregistrat cel mai mare număr de partide disputate de un club într-un sezon. FC Bideford a jucat 13 meciuri în 5 runde: un meci în runda întâi de calificare, 2 meciuri în runda a doua de calificare, 5 meciuri în runda a treia de calificare, 4 meciuri în runda a patra de calificare și un meci în runda întâi a cupei. În prezent, meciurile nu se mai rejoacă mai mult de odată așa că acest record nu va mai fi bătut. În 1977-78,recordul stabilit de New Brighton de 9 runde a fost întrecut de Blyth Spartans care au avansat din rudna întâi de calificare în runda a cincea a cupei. Pe 6 mai 1978, Ispwich Town a învins-o pe Arsenal în finala Cupei Angliei cu 1-0. Competiția din 1979-80 a înregistrat din nou oun parcurs de 9 runde prin echipa Harlow Town care a ajuns în runda a patra fiind învinsă de Watford. Două runde disputate de echipa Harlow Town s-au rejucat.
[editează] Anii '80
În anul 1980, West Ham United a fost ultima echipă care a câștigat Cupa Angliei nefăcând parte din prima ligă engleză. Ei erau în Second Division și i-au învins în finală pe Arsenal cu 1-0 după golul lui Trevor Brooking. 4 cluburi din afara primei ligi au reușit să ajungă în finală după aceea performanță a lui Tottenham: Queens Park Rangers în 1982, Sunderland în 1992, Millwall în 2004 și Cardiff City în 2008. În 1981, a avut loc a 100-a finală ediție a Cupei Angliei. A doua confruntare dintre Tottenham și Manchester City a devenit pirma rejucare pe stadionul Wembley. Înainte, rejucările aveau loc pe alt stadion decât Wembley. Finala a fost marcată de golul lui Ricky Villa de la Tottenham care a driblat câțiva jucători într-o cursă nebună înainte să înscrie. Golul său este considerat cel mai frumos gol marcat în finalele Cupei Angliei. În 1983, Norman Whiteside a devenit cel mai tânăr jucător care a înscris în finala Cupei Angliei el marcând la doar 18 ani pentru Manchester United împotriva lui Brighton & Hove Albion. În 2008, recordul acela rămâne valabil. În 1984, Johnny Hore de la Plymouth Argyle a ratat șansa să își trimită echipa în finala Cupei Angliei. Ar fi fost prima oară când o echipă din Third Division ar fi ajuns în finală. Pe Villa Park, Watford a învins cu 1-0. Începând din prima rundă a Cupei Angliei, Plymouth Argyle a învins echipele Southend United, FC Barking, Newport County, Darlington, West Bromwich Albion și Derby County într-o rejucare. În 1985, Kevin Moran de la Manchester United a devenit primul jucător eliminat într-o finală a Cupei Angliei. United a câștigat în cele din urmă cu 1-0 în prelungiri. În 1986, Liverpool a învins- pe Everton în prima finală cu echipe din regiunea Merseyside. Liverpool a câștigat Cupa Angliei după 12 ani. Echipele s-au mai întâlnit în finală peste 3 ani. În 1988, Dave Beasant de la AFC Wimbledon a devenit primul portar care a apărat un penalty în Cupa Angliei. El a apărat penaltyul lui John Aldridge de la Liverpool. Liverpool a învins campioana Angliei în acel moment cu 1-0 după golul lui Lawrie Sanchez. Beasant a devenit de asemenea primul portar care a fost căpitan într-o finală a Cupei Angliei. În 1989, în semifinala dintre Liverpool și Nottingham Forest, 96 de oameni au murit după prăbușirea unei părți a stadionului. În finală, Liverpool a învins-o pe Everton cu 3-2.
[editează] Anii '90
În 1990, Manchester United a câștigat cupa după o rejucare cu Crystal Palace. A fost primul trofeu al lui Sir Alex Ferguson la United. Acest succes este văzut ca salvarea sa după ce timp de 4 sezoane nu câștigase nimic. În 1991, după rejcuarea meciului dintre Arsenal și Leeds United, FA a decis ca dacă rejucarea se încheie la egalitate, meciul se prelungește și apoi se execută penaltyuri. Arsenal a pierdut semifinala cu Tottenham de pe Wembley. Mark Crossley de la Nottingham Forest a devenit al doilea portar care a apărat un penalty în finala Cupei Angliei. A fost penaltyul lui Gary Lineker. Totuși, Tottenham a câștigat în fața lui Nottingham Forest cu 2-1 în prelungiri. Din sezonul 1991-92, rejucările multiple s-au tranformat în rejucări unice urmate de prelungiri și penaltyuri. Primele echipe ajunse la penaltyuri au fost Rotherham United și Scunthorpe United , Rotherham învingând cu 7-6. În 1993, ambele semi-finale s-au disputat pe stadionul Wembley pentru prima dată deoarece amândouă erau derbiuri. Semifinalele s-au disputat între Arsenal și Tottenham și Sheffield Wednesday și Sheffield United. Tot în 1993, a avut loc ultima rejucare a unei finale Arsenal învingând-o pe Sheffield Wednesday cu 2-1. În 1994, Manchester United a învins-o pe Cheslea cu 4-0 pe Wembley și a realizat eventul. Eric Cantona a înscris din penaltyuri două goluri, celelalte goluri fiind înscrise de către Mark Hughes și Brian McClair. În 1996, un gol înscris pe finala de Cantona împotriva lui Liverpool, a făcut ca Manchester United să devină prima echipă din istorie care a câștigat eventul. Cantona a fost primul jucător care nu era britanic și a fost căpitanul unei echipe în finală. În 1997, Ruud Gullit a devenit primul manager străin care a câștigat Cupa Angliei. Tot în acel an, Roberto Di Matteo a înscris cel mai rapid gol într-o finală pe Wembley (după 42 de secunde). Mark Hughes a devenit primul jucător din secolul 20 care a câștigat trofeul de 4 ori. În finala din 1998, Arsenal a învins-o pe Newcastle cu 2-0. A fost a doua oară când Arsenal a câștigat eventul. În 1999, ultima rejucare a unei semifinale s-a disputat între Manchester United și Arsenal. Manchester United a câștigat în prelungiri cu 2-1. Golul lui Ryan Giggs a fost votat cel mai frumos din istoria Cupei Angliei. Manchester United a învins-o în finală pe Newcastle United cu 2-0. În acel an ei au câștigat The Treble câștigând în acel an și UEFA Champions League. În 1999, Manchester United nu a mai participat în Cupa Angliei deoarece a participat la Campionatul Mondial al Cluburilor din Brazilia, în care United a jucat prost și nu s-a remarcat. În locul lui Manchester United a fost aleasă echipa Darlington.
[editează] Anii '2000
În anul 2000 a avut loc ultima finală disputată pe vechiul stadion Wembley. Chelsea a învins-o cu 1-0 pe Aston Villa datorită golului lui Roberto Di Matteo. FA a decis în 2000 ca semifinalele și finala Cupei Angliei să se continue cu prelungiri si penaltyuri fără a se mai apela la rejucări. Prima finală care nu s-a disputat în Anglia a fost în finala din sezonul 2000-01 pe Millenium Stadium. Liverpool a câștigat Cupa Angliei în acel sezon după ce a început commpetiția din prima rundă cu Wycombe Wanderers. În acel sezon, Liverpool a mai câștigat Cupa Ligii și Cupa UEFA. În 2002, Arsenal a egalat recordul lui Manchester United de 3 eventuri. Pe 17 mai, Arsenal a învins-o în finală pe Chelsea cu 2-0 pe Millenium Stadium și câteva zile mai târziu a sărbătorit și câștigarea Premier League. În 2002-03, finala Cupei Angliei s-a jucat pentru prima oară cu stadionul acoperit deoarece ploua. Arsenal a învins-o pe Southampton cu 1-0. Aceasta a fost prima finală în care s-a făcut o schimbare a portarului. Paul Jones de la Southampton a fost înlocuit de către Antti Niemi. În același an, Team Bath a devenit prima echipă universitară care a intrat în competiție de la FC Gonville & Caius în 1881. În 2004, Curtis Weston de la Millwall a fost cel mai tânăr jucător care a jucat în finala Cupei Angliei. El a jucat la 17 ani și 119 zile, bătând recordul lui James Prinsep de la Clapham Rovers stabilit în finala din 1879. Finala din 2005 dintre Arsenal și Manchester United a fost prima în care s-au executat lovituri de departajare. Arsenal a câștigat finala și astfel Cupa Angliei cu 5-4. A fost primul 0-0 în finală din 1912 încoace. Roy Keane de la Manchester United a devenit primul jucător care în 6 finale în secolul 20. Manchester United a dominat finala dar a pierdut. Această finală este cunoscută ca fiind una din cele mai tacticizate din istorie. În 2005, Kettering Town a depășit recordul de goluri marcate în Cupa Angliei. Ei au înscris 820 de goluri între anii 1888 și 2007, Ollie Burgess înscriind al 800-lea gol împotriva lui St Albans City pe 11 octombrie 2005, totodată înscriind un hat-trick. Finala din 2006 a fost ultima jucată la Cardiff pe Millenium Stadium. Liverpool a învins-o pe West Ham United la penaltyuri după ce la final scorul a fost 3-3. A fost una din cele mai frumoase finale de la cea din 1987 dintre Coventry City și Tottenham Hotspur. Suporterii își amintesc golul superb de la 35 de metri a lui Steven Gerrard. Finala din 2007 s-a reîntors în Anglia pe stadionul Wembley. În 2007 Cupa Angliei a fost câștigată de Chelsea după victoria cu 1-0 în fața lui Manchester United. Golul a fost marcat de Didier Drogba. Ryan Giggs l-a egalat pe Roy Keane la numărul de finale jucate. Giggs a jucat în finalele din anii:1994, 1995, 1996, 1999, 2004 și 2005. Pe 11 decembrie 2007, Chasetown a devenit cea mai mică echipă care a ajuns în runda a treia a Cupei Angliei. Echipa din Southern League Division One Midlands a învins-o pe Port Vale din League Two uimind audiența după ce Port Vale ratase două penaltyuri. Golul victoriei lui Chasetown a fost înscris de către Danny Smith. Între cele două echipe era o diferență de 5 ligi. Pe 22 ianuarie 2008, Swindon Town a devenit primul club care a ratat toate cele patru penaltyuri în meciul cu Barnet, într-o rejucare a rundei a treia. În 2008, Portsmouth a fost singura echipă din Premier League prezentă în semi-finalele Cupei Angliei. Prima oară s-a întâmplat în 1908. Barnsley, West Bromwich Albion și Cardiff City au fost celelalte echipe prezente în semifinale. Portsmouth a câștigat Cupa Angliei după ce a învins-o în finală pe Cardiff City cu scorul de 1-0. În 2008-09, 761 de cluburi au intrat în competiție, stabilindu-se un nou record.
[editează] Câștigători și finaliști ai Cupei Angliei
Trei cluburi engleze au reușit să câștige Cupa Angliei de mai multe ori consecutiv, în diferite perioade:Wanderers (1872, 1873 și 1876, 1877, 1878), Blackburn Rovers (1884, 1885, 1886 și 1890, 1891) Tottenham Hotspur (1961, 1962 și 1981, 1982). Șase cluburi au câștigat Cupa Angliei și au reușit eventul:Preston North End (1889), Aston Villa (1897), Tottenham Hotspur (1961), Arsenal (1971, 1998, 2002), Liverpool (1986) și Manchester United (1994, 1996, 1999). Arsenal și Manchester United au reușit cele mai mutle eventuri , câte 3 de fiecare. Arsenal a câștigat fiecare event în decenii diferite. În anii '90, Manchester United a reu;it 3 eventuri acest lucru arătând dominația pe care a exercitat-o United asupra fotbalului englez în aceea vreme. West Bromwich Albion este singura echipă care a câștigat Cupa Angliei și a promovat în același an. S-a întâmplat în sezonul 1930-31. În 1993, Arsenal a devenit a devenit prima echipă care a câștigat și Cupa Angliei și Cupa Ligii în același sezon. Arsenal a învins-o pe Sheffield Wednesday cu scorul de 2-1 în ambele finale. Liverpool a repetat performanța în 2001, la fel și Chelsea în 2007. În 1999, Manchester United a câștigat și Champions League, câștigând astfel trei trofee în acel an. Suporterii englezi numesc aceea performanță The Treble. În 2001, Liverpool a câștigat Cupa Angliei, Cupa Ligii și Cupa UEFA câștigând și ea astfel The Treble. Portsmouth deține recordul pentru cea mai lungă menținere a Cupei Angliei datorită celui de al doilea război mondial. Cupa Angliei a fost câștgată de p echipă galeză o singură dată. Cardiff City a câștigat cupa în anul 1927. Ei au mai ajuns o dată în finală în anul 2008 dar au pierdut în fața lui Portsmouth.
[editează] Statistică
| Sezon | Echipa Câștigătoare | Scor | Echipa Finalistă | Stadion | Numărul de spectatori |
|---|---|---|---|---|---|
| 1871-72 | Wanderers | 1-0 | Royal Engineers | Kennington Oval | 2000 |
| 1872–73 | Wanderers | 2-0 | Oxford University | Lillie Bridge | 3000 |
| 1873-74 | Oxford University | 2-0 | Royal Engineers | Kennington Oval | 2000 |
| 1874-75 | Royal Engineers | 1-1 (prelungiri) | Old Etonians | Kennington Oval | 2000 |
| 1874–75(R) | Royal Engineers | 2-0 | Old Etonians | Kennington Oval | 3000 |
| 1875–76 | Wanderers | 1-1 (prelungiri) | Old Etonians | Kennington Oval | 3500 |
| 1875–76 (R) | Wanderers | 3-0 | Old Etonians | Kennington Oval | 1500 |
| 1876–77 | Wanderers | 2-1 (prelungiri) | Oxford University | Kennington Oval | 3000 |
| 1877–78 | Wanderers | 3-1 | Royal Engineers | Kennington Oval | 4500 |
| 1878–79 | Old Etonians | 1-0 | Clapham Rovers | Kennington Oval | 5000 |
| 1879–80 | Clapham Rovers | 1-0 | Oxford University | Kennington Oval | 6000 |
| 1880–81 | Old Carthusians | 3-0 | Old Etonians | Kennington Oval | 4000 |
| 1881–82 | Old Etonians | 1-0 | Blackburn Rovers | Kennington Oval | 6500 |
| 1882–83 | Blackburn Olympic | 2-1 (prelungiri) | Old Etonians | Kennington Oval | 8000 |
| 1883–84 | Blackburn Rovers | 2-1 | Queen's Park | Kennington Oval | 4000 |
| 1884–85 | Blackburn Rovers | 2-0 | Queen's Park | Kennington Oval | 12500 |
| 1885–86 | Blackburn Rovers | 0-0 (prelungiri) | West Bromwich Albion | Kennington Oval | 15000 |
| 1885–86 (R) | Blackburn Rovers | 2-0 | West Bromwich Albion | Racecourse Ground | 12000 |
| 1886–87 | Aston Villa | 2-0 | West Bromwich Albion | Kennington Oval | 15500 |
| 1887–88 | West Bromwich Albion | 2-1 | Preston North End | Kennington Oval | 19000 |
| 1888-89 | Preston North End | 3-0 | Wolverhampton Wanderers | Kennington Oval | 22000 |
| 1889–90 | Blackburn Rovers | 6-1 | Sheffield Wednesday | Kennington Oval | 20000 |
| 1890–91 | Blackburn Rovers | 3-1 | Notts County | Kennington Oval | 23000 |
| 1891–92 | West Bromwich Albion | 3-0 | Aston Villa | Kennington Oval | 32810 |
| 1892-93 | Wolverhampton Wanderers | 1-0 | Everton | Fallowfield Stadium | 45000 |
| 1893-94 | Notts County | 4-1 | Bolton Wanderers | Goodison Park | 37000 |
| 1894-95 | Aston Villa | 1-0 | West Bromwich Albion | Crystal Palace | 42560 |
| 1895-96 | Sheffield Wednesday | 2-1 | Wolverhampton Wanderers | Crystal Palace | 48836 |
| 1896-97 | Aston Villa | 3-2 | Everton | Crystal Palace | 65891 |
| 1897–98 | Nottingham Forest | 3-1 | Derby County | Crystal Palace | 62017 |
| 1898–99 | Sheffield United | 4-1 | Derby County | Crystal Palace | 73833 |
| 1899–1900 | Bury | 4-0 | Southampton | Crystal Palace | 68945 |
| 1900–01 | Tottenham Hotspur | 2-2 (prelungiri) | Sheffield United | Crystal Palace | 110820 |
| 1900–01 (R) | Tottenham Hotspur | 3-1 | Sheffield United | Burnden Park | 20470 |
| 1901–02 | Sheffield United | 1-1 (prelungiri) | Southampton | Crystal Palace | 76914 |
| 1901–02 (R) | Sheffield United | 2-1 | Southampton | Crystal Palace | 33068 |
| 1902–03 | Bury | 6-0 | Derby County | Crystal Palace | 63102 |
| 1903-04 | Manchester City | 1-0 | Bolton Wanderers | Crystal Palace | 61374 |
| 1904-05 | Aston Villa | 2-0 | Newcastle United | Crystal Palace | 101117 |
| 1905–06 | Everton | 1-0 | Newcastle United | Crystal Palace | 75609 |
| 1906-07 | Sheffield Wednesday | 2-1 | Everton | Crystal Palace | 84594 |
| 1907-08 | Wolverhampton Wanderers | 3-1 | Newcastle United | Crystal Palace | 74697 |
| 1908-09 | Manchester United | 1-0 | Britsol City | Crystal Palace | 71401 |
| 1909-10 | Newcastle United | 1-1 (prelungiri) | Barnsley | Crystal Palace | 77747 |
| 1909-10(R) | Newcastle United | 2-0 | Barnsley | Goodison Park | 69000 |
| 1910–11 | Bradford City | 0-0 (prelungiri) | Newcastle United | Crystal Palace | 69068 |
| 1910–11(R) | Bradford City | 1-0 | Newcastle United | Old Trafford | 58000 |
| 1911-12 | Barnsley | 0-0 (prelungiri) | West Bromwich Albion | Crystal Palace | 54566 |
| 1911-12(R) | Barnsley | 1-0 | West Bromwich Albion | Bramall Lane | 38555 |
| 1912–13 | Aston Villa | 1-0 | Sunderland | Crystal Palace | 120081 |
| 1913-14 | Burnley | 1-0 | Liverpool | Crystal Palace | 72778 |
| 1914-15 | Sheffield United | 3-0 | Chelsea | Old Trafford | 49557 |
| 1919–20 | Aston Villa | 1-0 (prelungiri) | Huddersfield Town | Stamford Bridge | 50018 |
| 1920–21 | Tottenham Hotspur | 1-0 | Wolverhampton Wanderers | Stamford Bridge | 72805 |
| 1921–22 | Huddersfield Town | 1-0 | Preston North End | Stamford Bridge | 53000 |
| 1922–23 | Bolton Wanderers | 2-0 | West Ham United | Wembley Stadium (original) | 126047 |
| 1923-24 | Newcastle United | 2-0 | Aston Villa | Wembley Stadium (original) | 91695 |
| 1924-25 | Sheffield United | 1-0 | Cardiff City | Wembley Stadium (original) | 91763 |
| 1925-26 | Bolton Wanderers | 1-0 | Manchester City | Wembley Stadium (original) | 91447 |
| 1926-27 | Cardiff City | 1-0 | Arsenal | Wembley Stadium (original) | 91206 |
| 1927-28 | Blackburn Rovers | 3-1 | Huddersfield Town | Wembley Stadium (original) | 92041 |
| 1928-29 | Bolton Wanderers | 2-0 | Portsmouth | Wembley Stadium (original) | 92576 |
| 1929-30 | Arsenal | 2-0 | Huddersfield Town | Wembley Stadium (original) | 92488 |
| 1930-31 | West Bromwich Albion | 3-1 | Birmingham City | Wembley Stadium (original) | 92406 |
| 1931-32 | Newcastle United | 2-1 | Arsenal | Wembley Stadium (original) | 92298 |
| 1932-33 | Everton | 3-0 | Manchester City | Wembley Stadium (original) | 92950 |
| 1933-34 | Manchester City | 2-1 | Portsmouth | Wembley Stadium (original) | 93258 |
| 1934-35 | Sheffield Wednesday | 4-2 | West Bromwich Albion | Wembley Stadium (original) | 93204 |
| 1935-36 | Arsenal | 1-0 | Sheffield United | Wembley Stadium (original) | 93384 |
| 1936-37 | Sunderland | 3-1 | Preston North End | Wembley Stadium (original) | 93495 |
| 1937-38 | Preston North End | 1-0 | Huddersfield Town | Wembley Stadium (original) | 93497 |
| 1938–39 | Portsmouth | 4-1 (prelungiri) | Wolverhampton Wanderers | Wembley Stadium (original) | 99370 |
| 1945–46 | Derby County | 4-1 (prelungiri) | Charlton Athletic | Wembley Stadium (original) | 98000 |
| 1946-47 | Charlton Athletic | 1-0 (prelungiri) | Burnley | Wembley Stadium (original) | 99000 |
| 1947–48 | Manchester United | 4-2 | Blackpool | Wembley Stadium (original) | 99000 |
| 1948-49 | Wolverhampton Wanderers | 3-1 | Leicester City | Wembley Stadium (original) | 99500 |
| 1949-50 | Arsenal | 2-0 | Liverpool | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1950–51 | Newcastle United | 2-0 | Blackpool | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1951-52 | Newcastle United | 1-0 | Arsenal | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1952-53 | Blackpool | 4-3 | Bolton Wanderers | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1953-54 | West Bromwich Albion | 3-2 | Preston North End | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1954-55 | Newcastle United | 3-1 | Manchester City | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1955-56 | Manchester City | 3-1 | Birmingham City | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1956-57 | Aston Villa | 2-1 | Manchester United | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1957-58 | Bolton Wanderers | 2-0 | Manchester United | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1958–59 | Nottingham Forest | 2-1 | Luton Town | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1959-60 | Wolverhampton Wanderers | 3-0 | Blackburn Rovers | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1960-61 | Tottenham Hotspur | 2-0 | Leicester City | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1961-62 | Tottenham Hotspur | 3-1 | Burnley | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1962-63 | Manchester United | 3-1 | Leicester City | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1963-64 | West Ham United | 3-2 | Preston North End | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1964-65 | Liverpool | 2-1 (prelungiri) | Leeds United | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1965-66 | Everton | 3-2 | Sheffield Wednesday | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1966-67 | Tottenham Hotspur | 2-1 | Chelsea | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1967-68 | West Bromwich Albion | 1-0 (prelungiri) | Everton | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1968-69 | Manchester City | 1-0 | Leicester City | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1969-70 | Chelsea | 2-2 (prelungiri) | Leeds United | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1969-70(R) | Chelsea | 2-1(prelungiri) | Leeds United | Old Trafford | 62078 |
| 1970-71 | Arsenal | 2-1 (prelungiri) | Liverpool | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1971-72 | Leeds United | 1-0 | Arsenal | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1972-73 | Sunderland | 1-0 | Leeds United | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1973-74 | Liverpool | 3-0 | Newcastle United | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1974-75 | West Ham United | 2-0 | Fulham | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1975-76 | Southampton | 1-0 | Manchester United | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1976-77 | Manchester United | 2-1 | Liverpool | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1977-78 | Ipswich Town | 1-0 | Arsenal | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1978-79 | Arsenal | 3-2 | Manchester United | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1979-80 | West Ham United | 1-0 | Arsenal | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1980-81 | Tottenham Hotspur | 1-1 (prelungiri) | Manchester City | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1980-81(R) | Tottenham Hotspur | 3-2 | Manchester City | Wembley Stadium (original) | 92000 |
| 1981–82 | Tottenham Hotspur | 1-1 (prelungiri) | Queens Park Rangers | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1981–82(R) | Tottenham Hotspur | 1-0 | Queens Park Rangers | Wembley Stadium (original) | 90000 |
| 1982–83 | Manchester United | 2-2 (prelungiri) | Brighton & Hove Albion | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1982–83 (R) | Manchester United | 4-0 | Brighton & Hove Albion | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1983-84 | Everton | 2-0 | Watford | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1984-85 | Manchester United | 1-0(prelungiri) | Everton | Wembley Stadium (original) | 100000 |
| 1985-86 | Liverpool | 3-1 | Everton | Wembley Stadium (original) | 980000 |
| 1986–87 | Coventry City | 3-2(prelungiri) | Tottenham Hotspur | Wembley Stadium (original) | 98000 |
| 1987-88 | Wimbledon | 1-0 | Liverpool | Wembley Stadium (original) | 98203 |
| 1988-89 | Liverpool | 3-2 (prelungiri) | Everton | Wembley Stadium (original) | 82500 |
| 1989-90 | Manchester United | 3-3 (prelungiri) | Crystal Palace | Wembley Stadium (original) | 80000 |
| 1989-90(R) | Manchester United | 1-0 | Crystal Palace | Wembley Stadium (original) | 80000 |
| 1990–91 | Tottenham Hotspur | 2-1 (prelungiri) | Nottingham Forest | Wembley Stadium (original) | 80000 |
| 1991-92 | Liverpool | 2-0 | Sunderland | Wembley Stadium (original) | 80000 |
| 1992-93 | Arsenal | 1-1 (prelungiri) | Sheffield Wednesday | Wembley Stadium (original) | 79347 |
| 1992-93(R) | Arsenal | 2-1 | Sheffield Wednesday | Wembley Stadium (original) | 62267 |
| 1993–94 | Manchester United | 4-0 | Chelsea | Wembley Stadium (original) | 79634 |
| 1994-95 | Everton | 1-0 | Manchester United | Wembley Stadium (original) | 79592 |
| 1995–96 | Manchester United | 1-0 | Liverpool | Wembley Stadium (original) | 79007 |
| 1996-97 | Chelsea | 2-0 | Middlesbrough | Wembley Stadium (original) | 79160 |
| 1997-98 | Arsenal | 2-0 | Newcastle United | Wembley Stadium (original) | 79183 |
| 1998–99 | Manchester United | 2-0 | Newcastle United | Wembley Stadium (original) | 79101 |
| 1999–2000 | Chelsea | 1-0 | Aston Villa | Wembley Stadium (original) | 78217 |
| 2000–01 | Liverpool | 2-1 | Arsenal | Millennium Stadium | 72500 |
| 2001-02 | Arsenal | 2-0 | Chelsea | Millennium Stadium | 73963 |
| 2002-03 | Arsenal | 1-0 | Southampton | Millennium Stadium | 73726 |
| 2003-04 | Manchester United | 3-0 | Millwall | Millennium Stadium | 71350 |
| 2004-05 | Arsenal | 0-0 (penaltyuri) | Manchester United | Millennium Stadium | 71876 |
| 2005-06 | Liverpool | 3-3 (penaltyuri) | West Ham United | Millennium Stadium | 71140 |
| 2006-07 | Chelsea | 1-0 (prelungiri) | Manchester United | Wembley Stadium (nou) | 89826 |
| 2007-08 | Portsmouth | 1-0 | Cardiff City | Wembley Stadium (nou) | 89874 |
[editează] Clasament
| Club | Numărul de cupe | Ultima finală câștigată | Finaliști | Ultima finală pierdută |
|---|---|---|---|---|
| Manchester United | 11 | 2004 | 7 | 2007 |
| Arsenal | 10 | 2005 | 7 | 2001 |
| Tottenham Hotspur | 8 | 1991 | 1 | 1987 |
| Liverpool | 7 | 2006 | 6 | 1996 |
| Aston Villa | 7 | 1957 | 3 | 2000 |
| Newcastle United | 6 | 1955 | 7 | 1999 |
| Blackburn Rovers | 6 | 1928 | 2 | 1960 |
| Everton | 5 | 1955 | 7 | 1989 |
| West Bromwich Albion | 5 | 1968 | 5 | 1935 |
| Wanderers | 5 | 1878 | 0 | |
| Wolverhampton Wanderers | 4 | 1960 | 4 | 1939 |
| Manchester City | 4 | 1969 | 4 | 1981 |
| Chelsea | 4 | 2007 | 4 | 2002 |
| Bolton Wanderers | 4 | 1958 | 3 | 1953 |
| Sheffield United | 4 | 1925 | 2 | 1936 |
| Sheffield Wednesday | 3 | 1935 | 3 | 1993 |
| West Ham United | 3 | 1980 | 2 | 2006 |
| Preston North End | 2 | 1938 | 5 | 1964 |
| Old Etonians | 2 | 1882 | 4 | 1883 |
| Sunderland | 2 | 1973 | 2 | 1992 |
| Portsmouth | 2 | 2008 | 2 | 1934 |
| Nottingham Forest | 2 | 1959 | 1 | 1991 |
| Bury | 2 | 1993 | 0 | |
| Huddersfield Town | 1 | 1922 | 4 | 1938 |
| Royal Engineers | 1 | 1875 | 3 | 1878 |
| Derby County | 1 | 1946 | 3 | 1903 |
| Leeds United | 1 | 1972 | 3 | 1973 |
| Southampton | 1 | 1976 | 3 | 2003 |
| Oxford University | 1 | 1874 | 3 | 1880 |
| Burnley | 1 | 1914 | ||
| Blackpool | 1 | 1953 | 2 | 1951 |
| Cardiff City | 1 | 1927 | 2 | 2008 |
| Clapham Rovers | 1 | 1880 | 1 | 1879 |
| Notts County | 1 | 1894 | 1 | 1891 |
| Barnsley | 1 | 1912 | 1 | 1910 |
| Charlton Athletic | 1 | 1947 | 1 | 1946 |
| Old Carthusians | 1 | 1881 | 0 | |
| Blackburn Olympic | 1 | 1883 | 0 | |
| Bradford City | 1 | 1911 | 0 | |
| Ipswich Town | 1 | 1978 | 0 | |
| Coventry City | 1 | 1987 | 0 | |
| Wimbledon | 1 | 1988 | 0 | |
| Leicester City | 0 | 4 | 1969 | |
| Birmingham City | 0 | 2 | 1956 | |
| Queen's Park | 0 | 2 | 1885 | |
| Bristol City | 0 | 1 | 1909 | |
| Luton Town | 0 | 1 | 1959 | |
| Fulham | 0 | 1 | 1975 | |
| Queens Park Rangers | 0 | 1 | 1982 | |
| Brighton and Hove Albion | 0 | 1 | 1983 | |
| Watford | 0 | 1 | 1984 | |
| Crystal Palace | 0 | 1 | 1990 | |
| Middlesbrough | 0 | 1 | 1997 | |
| Millwall | 0 | 1 | 2004 |
[editează] Mediatizare
Meciurile din Cupa Angliei sunt difuzate la televizor de către ITV și Setanta Sports în Anglia și Irlanda. Sentanta Sports difuzează 3 meciuri în direct și unul în reluare în fiecare rundă între rundele 3 și 5, 2 sferturi de finală și o rejucare (dacă este cazul) și o semifinală. ITV difuzează 16 meciuri din cupă în fiecare sezon incluzând meciuri din primele 6 runde plus o semifinală având drept de reluări și rezumate . ITV și Setanta Sports difuzează amândouă finala live. Primele runde ale Cupei Angliei din 2008-09 au fost acordate exclusiv ITV. Primul meci al sezonului dintre Wantage Town și Brading Town a fost difuzat și pe internet. Reluările de la 8 meciuri din fiecare rundă sunt difuzate de către ITV. FA vinde drepturile de televizare peste ocean separat. În Australia, Cupa Angliei este difuzată de către Setanta Sports Australia, în timp ce Setanta Sports North America și Fox Soccer Channel își împart difuzările în Statele Unite.
[editează] Semi-finalele Cupei Angliei
Semi-finalele Cupei Angliei se jaocă pentru determinarea finalistelor. Ele sunt penultima fază a Cupei Angliei. Amândouă semi-finalele se joacă pe teren neutru. În trecut semifinalele se jucau pe Old Trafford în Manchester, Villa Park în Birmingham sau Hillsborough în Sheffield. Semifinala din 1991 dintre Arsenal și Tottenham Hotspur a fost prima care s-a jucat pe stadionul Wembley, stadion pe care se obișnuia să se dispute finala Cupei Angliei. Doi ani mai târziu ambele semi-finale s-au disputat pe stadionul Wembley după ce chiar și derbyul dintre Sheffield Wednesday și Sheffield United a fost mutat pe Elland Road din Leeds. Din 1995 până în 1999 și din 2001 până în 2004 semi-finalele s-au disputat pe terenuri neutre. Doar în 2000, semifinalele s-au disputat pe stadionul Wembley. În 2005, ambele semifinale s-au disputat pe Millennium Stadium. În 2006, FA a decis întoarcerea la stadioanele Old Trafford și Villa Park. Din 2008, din motive financiare, ambele semi-finale se joacă din nou pe stadionul Wembley. În trecut, dacă semifinala se încheia la egalitate, partida se rejuca până o echipă reușea să câștige. În teorie, se putea juca astfel la infinit. De exemplu în 1980, au fost necesare 4 meciuri pentru a decide învingătoarea dintre Arsenal și Liverpool. Acesta a fost numărul maxim de meciuri care s-au disputat pentru a decide finalista. Totuși au fost numeroase cazuri în care s-au jucat 3 meciuri pentru a se decide finalista. În 1991, FA a decis ca o singură rejucare să aibă loc în cazul în care partida s-ar încheia la egalitate. Dacă rejucarea se încheia la egalitate, meciul era prelungit și apoi se trecea la executarea loviturilor de departajare. Primul meci care a avut nevoie de prelungiri a fost în 1999 pe Villa Park între Manchester United și Arsenal. Meciul s-a încheiat după golul din prelungiri a lui Ryan Giggs înclinând balanța către Manchester United. În 2003, golul său a fost votat cel mai mare gol din istoria Cupei Angliei. Semifinala din 1989 dintre Liverpool și Nottingham Forest de pe Hillsborough din Sheffield s-a transformat într-o tragedie în care au murit 96 de suporteri din cauza prăbușirii unei tribune. Villa Park este cel mai utilizat stadion, având la activ 55 de semi-finale. Queen's Park a ales să numai dispute rejucarea semi-finalei din 1871-72. În 1872-73 nu s-au disputat semi-finale, iar în 1877-81 s-a jucat o singură semi-finală. Cel mai mare număr de spectatori s-a înregistrat pe 5 aprilie 2008 la semi-finala dintre Portsmouth și West Bromwich Albion disputată pe Wembley. Meciul a fost câștigat de către Portsmouth cu 1-0.
[editează] Lista semifinalelor din Cupa Angliei
[editează] Clasament
[editează] Finala Cupei Angliei
Finala Cupei FA, cunoscută în Anglia ca Finala Cupei, este ultimul meci al Football Association Challenge Cup. Cu un număr oficial de 89826 de spectatori în 2007, finala Cupei Angliei este pe locul 2 în lume la numărul de spectatori al cupelor domestice. Este cel mai important meci al Football Association în Anglia, deși în competiție figurează și echipe din Scoția sau Irlanda, o echipă irlandeză, Cardiff City câștigând cupa în anul 1927. Primele finale ale Cupei Angliei s-au disputat în diferite locuri, mai cu seamă la Londra. În perioada dintre anii 1923 și 2000, finalele s-au disputat pe Wembley Stadium, stadionul național din Anglia. Din 2001 până în 2006, finala s-a disputat pe Millennium Stadium din Cardiff, datorită reconstruirii stadionului Wembley. Până în anul 1993, dacă finala se termina la egalitate, avea loc o rejucare. După doar 6 rejucări din 1923 încoace, Football Association a decis ca toate finalele viitoare să se termine cu prelungiri sau penaltyuri. Doar 2 finale ale Cupei Angliei s-au decis la loviturile de departajare, în 2005 și 2006. Cupa Ligii în Război nu face parte din competiția oficială a Cupei Angliei. Hat-trickul lui Stan Mortensen din 1953 pentru Blackpool rămâne singurul din istoria finalelor Cupei Angliei.
[editează] Arbitrii Finalelor Cupei Angliei
Arbitrii care au arbitrat finalele Cupei Angliei au fost special aleși pentru a decide finalele celei mai importane competiții din Anglia.
[editează] Selecție
Arbitrii de centru pot arbitra finala Cupei Angliei o singură dată însă o mai pot face după aceea în calitate de arbitru asistent sau arbitru de rezervă. David Elleray a declarat după selecția sa la finala din 1994: Orice arbitru vă poate spune asta, este cel mai important meci din cariera de arbitru și ești disperat să nu faci vreo greșeală. Oamenii sunt surprinși că nu poți greși decât o singură dată, apoi nu mai ai a doua șansă. Este o ocazie foarte specială. Cred că nimeni nu ar trebui să arbitreze toate meciurile importante, iar la acest nivel, cel mai bun trebuie să arbitreze finala Cupei Angliei. Arbitrii și asistenții sunt aleși de către Football Association pentru imparțialitatea lor și performanțele din sezoanele precedente. Doar un singur arbitru a fost schimbat din cauze de imparțialitate; Mike Dean a fost schimbat cu Alan Wiley deoarece locuia undeva pe lângă Liverpool. Oficialii sunt informați despre delegare de către FA Referees Secretary, iar anunțul delegării se face public de obicei a doua zi. După aceea urmează o perioadă de interviuri și conferințe de presă.
[editează] Tradiții
Când Finala Cupei Angliei se dispută pe Wembley, există tradiția raliului "Eve of the Final" la hotelul Russell Hotel, unde oficialii meciuluio sunt invitați la o masă dată de către Referees Association. Participă de asemenea și mulți reprezentanți ai Football Association. Sunt ținute discursuri și oficialii sunt prezentași și invitați să dea autografe. De obicei, arbitrii sunt cazați la hotel, protocolul FA interzicând părăsirea hotelului. David Elleray a ignorat asta:M-am dus acasă pentru un somn bun în patul meu. În dimineața finalei, oficialli traversează Hyde Park cu limuzina. Se opresc din nou pentru aurografe și apoi se alătură VIP-urilor.
[editează] Plăți
Din sezonul 2007-08, plata pentru un arbitrude centru este de 525000 de lire sterline, pentru un asistent 300000 de lire iar pentru arbitrul de rezervă 225000 de lire. De asemenea, toți arbitrii primesc medalii la sfârșitul meciului și le sunt plătite taxele pentru transport.
[editează] Arbitrii
[editează] Înainte de 1915
| An | Arbitru |
|---|---|
| 1872 | Alfred Stair |
| 1873 | Alfred Stair |
| 1874 | Alfred Stair |
| 1875 | C. W. Alcock |
| 1876 | William Rawson |
| 1877 | S. H. Wright |
| 1878 | Segar Bastard |
| 1879 | C. W. Alcock |
| 1880 | Francis Marindin |
| 1881 | William Pierce-Dix |
| 1882 | Charles Clegg |
| 1883 | Francis Marindin |
| 1884 | Francis Marindin |
| 1885 | Francis Marindin |
| 1886 | Francis Marindin |
| 1887 | Francis Marindin |
| 1888 | Francis Marindin |
| 1889 | Francis Marindin |
| 1890 | Francis Marindin |
| 1891 | C. J. Hughes |
| 1892 | Charles Clegg |
| 1893 | C. J. Hughes |
| 1894 | C. J. Hughes |
| 1895 | John Lewis |
| 1896 | William Simpson |
| 1897 | John Lewis |
| 1898 | John Lewis |
| 1899 | A. Scragg |
| 1900 | Arthur Kingscott |
| 1901 | Arthur Kingscott |
| 1902 | F. Kirkham |
| 1903 | J. Adams |
| 1904 | A. J. Barker |
| 1905 | P. R. Harrower |
| 1906 | F. Kirkham |
| 1907 | N. Whittaker |
| 1908 | T. P. Campbell |
| 1909 | James Mason |
| 1910 | J. T. Ibbotson |
| 1911 | James Mason |
| 1912 | J. R. Schumacher |
| 1913 | A. Adams |
| 1914 | Herbert Bamlett |
| 1915 | H. H. Taylor |
F. Kirkham a fost ultimul arbitru care a arbitrat mai mult de o finală.
[editează] 1920-1939
| An | Arbitru |
|---|---|
| 1920 | J. T. Howcroft |
| 1921 | S. Davies |
| 1922 | J. W. P. Fowler |
| 1923 | D. H. Asson |
| 1924 | W. E. Russell |
| 1925 | G. N. Watson |
| 1926 | I. Baker |
| 1927 | W. F. Bunnell |
| 1928 | T. G. Bryan |
| 1929 | A. Josephs |
| 1930 | T. Crew |
| 1931 | Arthur H Kingscott |
| 1932 | W. P. Harper |
| 1933 | E. Wood |
| 1934 | Stanley Rous |
| 1935 | Albert Edward Fogg |
| 1936 | Harry Nattrass |
| 1937 | R. G. Rudd |
| 1938 | A. J. Jewell |
| 1939 | T. Thompson |
[editează] După Al Doilea Război Mondial
| An | Arbitru |
|---|---|
| 1946 | E Smith |
| 1947 | J Wiltshire |
| 1948 | C Barrick |
| 1949 | R Mortimer |
| 1950 | H Pearce |
| 1951 | William Ling |
| 1952 | Arthur Ellis |
| 1953 | Mervyn Griffiths |
| 1954 | A Luty |
| 1955 | Reg Leafe |
| 1956 | A Bond |
| 1957 | F Coultas |
| 1958 | J Sherlock |
| 1959 | Jack Clough |
| 1960 | Kevin Howley |
| 1961 | J Kelly |
| 1962 | Jim Finney |
| 1963 | Ken Aston |
| 1964 | A Holland |
| 1965 | W Clement |
| 1966 | Jack Taylor |
| 1967 | Ken Dagnall |
| 1968 | Leo Callaghan |
| 1969 | George McCabe |
| 1970 | Eric Jennings |
| 1971 | Norman Burtenshaw |
| 1972 | David Smith |
| 1973 | Ken Burns |
| 1974 | Gordon Kew |
| 1975 | Pat Partridge |
| 1976 | Clive Thomas |
| 1977 | Bob Matthewson |
[editează] Linkuri Utile
--giorge_chiriac 4 noiembrie 2008 11:33 (EET)
