Dan Coe
De la Sportpedia
Dan Coe (născut la data de 8 septembrie 1941 la Bucureşti - decedat la data de 19 octombrie 1982 la Koln, în Germania) a fost un fotbalist român, simbol al clubului Rapid Bucureşti, şi căpitan în mai multe rânduri al echipei naţionale de fotbal a României. Evoluând pe postul de fundaş central, el a reuşit, alături de Rapid, să câştige primul titlu de campion din palmaresul său şi, în acelaşi timp, din istoria clubului din Giuleşti.
Cuprins |
[editează] Carieră
[editează] Carieră la echipele de club
Născut la Bucureşti într-o familie de aromâni, fiind fiul unui fost fotbalist, Duce Coe, care evoluase în urmă cu câţiva ani la Sportul Studenţesc, Dan Coe a fost un produs 100 % al centrului de copii şi juniori din cadrul clubului Rapid Bucureşti.
Debutul său la juniorii echipei de sub podul Grant a avut loc la vârsta de 15 ani, în anul 1956. Apoi, în anul 1962, la data de 18 martie, a debutat în Divizia A, într-un meci disputat de Rapid în deplasare, la Lupeni, meci încheiat la egalitate, scor 1-1.
La sfârşitul sezonului 1966-1967, Rapid Bucureşti câştiga primul titlu de campioană a României. După 26 de partide, giuleştenii adunaseră 34 de puncte, cu două mai mult decât Dinamo Bucureşti, iar apărarea condusă de Dan Coe, din care mai făceau parte, printre alţii, Rică Răducanu (ca portar), Niculae Lupescu şi Ilie Greavu (ca fundaşi) avea să fie depăşită doar de 21 de ori.
În sezonul 1967-1968, Rapid a evoluat pentru prima oară în Cupa Campionilor Europeni. În prima rundă, Rapid a întâlnit formaţia bulgară Trakia Plovdiv. După ce în tur bulgarii au învins, scor 2-0, cu Dan Coe integralist, Rapidul a învins fără drept de apel în retur, 3-0, prinr-un gol marcat în minutul 108 (în timpul regulamentar, scorul fusese 2-0, fiind nevoie de prelungiri pentru stabilirea echipei care avea să se califice mai departe). Dan Coe a evoluat şi în acest meci.
În turul 2, Dan Coe a avut ocazia să evolueze împotriva lui Juventus Torino. Italienii au reuşit să treacă de Rapid, după 1-0 în tur şi 0-0 la Bucureşti, iar aventura lui Coe şi a Rapidului în această competiţie se încheia după doar 4 meciuri. Dan Coe avea să participe în sezonul următor al Cupei UEFA (pe atunci, Cupa Oraşelor Târguri) într-o dublă de infarct împotriva lui OFK Belgrad.
După ce în tur, Rapidul a învins cu 3-1, sârbii au reuşit să învingă echipa românească cu acelaşi scor în retur, iar meciul a intrat în prelungiri. În doar câteva minute (100', 104', 107') cei de la OFK au marcat de trei ori, tranşând, practic, calificarea, iar Coe a fost înlocuit în minutul 108.
Sezonul 1971-1972 l-a prins pe Dan Coe în Belgia, fostul fundaş al Rapidului evoluând în acest an competiţional pentru Royal Antwerp F.C. S-a întors după aproape doi ani în România, însă a fost considerat prea bătrân pentru a mai evolua la Rapid.
A ajuns la Galaţi, pentru a evolua pentru F.C. Galaţi, actualul Oţelul Galaţi, în Divizia B. Chiar în sezonul în care reuşea promovarea în Divizia A cu echipa gălăţeană, Rapid retrograda în divizia secundă, Dan Coe evitând astfel, fără să vrea, o întâlnire împotriva Rapidului.
A mai evoluat la Galaţi încă o jumătate de sezon, retrăgându-se din activitatea competiţională după meciul pierdut de echipa sa, scor 0-6, în compania formaţiei Universitatea Craiova, meci disputat la începutul lunii decembrie a anului 1974.
[editează] Carieră la echipa naţională
Dan Coe a debutat la echipa naţională într-un meci susţinut la Bucureşti, în faţa a 80.000 de spectatori, împotriva R.D. Germane. El a jucat toate minutele în meciul care se disputa la data de 12 mai 1963.
În 1964, Dan Coe a fost prezent în lotul echipei naţionale pentru Jocurile Olimpice de Vară de la Osaka. A evoluat în două din cele trei meciuri ale grupei, împotriva Mexicului (3-1) şi R.D. Germane (1-1). A fost doar rezervă în cel de-al treilea meci, victoria decisivă a României în faţa Iranului, care a propulsat-o în sferturile de finală.
În sferturi, a evoluat în memorabila partidă a României în care Gheorghe Constantin a ratat un penalty decisiv în faţa portarului maghiar Jozsef Gelei. A evoluat apoi şi în prima rundă a meciurilor de consolare, în care România a trecut de Ghana, dar şi în meciul final de consolare, meciul care desemna câştigătoarea poziţiei a cincea, în care românii au învins la scor de forfait naţionala Iugoslaviei.
Primul gol pentru "naţională" l-a marcat în noiembrie 1965, în preliminariile Campionatului Mondial din 1966, la Praga, împotriva Cehoslovaciei. Unul din marile momente ale lui Dan Coe la echipa naţională a fost meciul împotriva Portugaliei, desfăşurat la 12 octombrie 1969, când Coe l-a marcat chiar pe marele Eusebio. România învingea cu 1-0, făcând un mare pas către turneul final al Campionatului Mondial din Mexic, iar Eusebio a avut numai cuvinte de laudă la adresa adversarului său direct.
Deşi nu a evoluat niciun minut la Campionatul Mondial din 1970, din cauza titularizării lui Cornel Dinu, Coe a fost în lotul României pentru acest eveniment fotbalistic major. Ultimul meci pentru Dan Coe la echipa naţională, meciul cu numărul 41, a fost o înrângere a României la Bratislava, împotriva Cehoslovaciei.
[editează] Deces
Dan Coe a fost găsit spânzurat la data de 19 octombrie 1982 în faţa apartamentului unde locuia în Koln, Germania, unde ceruse azil politic. El plecase în 1980 în Belgia, unde evoluase pentru Royal Antwerp, iar din această ţară a trecut în Germania. Nu se ştie încă dacă Dan Coe a fost omorât sau s-a sinucis, moartea sa fiind încă o engimă.
[editează] Palmares
Campion al României (o dată) : 1967
Promovare în Divizia A (o dată) : 1974
Locul 5 la J.O. (o dată) : 1964
--ukrainianrazvan 20 septembrie 2008 22:48 (EEST)
