De la Sportpedia

Ştefan Onisie (născut la data de 23 noiembrie 1925, în oraşul Vulcan, judeţul Hunedoara - decedat la data de 7 iulie 1984, la Cugir) a fost un fost mare fotbalist român şi un antrenor. A făcut pereche cu Tiberiu Bone în linia de mijloc a redutabilei CCA-Steaua, în deceniul al cincilea al secolului trecut.

[editează] Cariera de Fotbalist

Ştefan Onisie a început să joace fotbal în apropierea oraşului său natal, mai exact la Lupeni, la formaţia locală Minerul. A jucat de la 12 pentru piticii şi apoi juniorii acestei echipe. În 1945, imediat după terminarea războiului, Onisie pleacă la Arad, pentru a evolua la AMEFA. Stă trei ani la echipa arădeană, după care se transferă la CCA Bucureşti. Va evolua la Steaua timp de 9 ani, din 1948 şi până în 1959, cu o pauză de 2 ani cauzată de cedarea sa la Casa Armatei Câmpulung Moldovenesc. La Steaua, a reuşit câteva performanţe remarcabile : a câştigat de două ori Campionatul României (ediţiile 1951 şi 1956) şi de trei ori Cupa României (ediţiile 1948-1949, 1950, 1951). A evoluat şi în echipa naţională a României, pentru care a adunat şase selecţii. A debutat la data de 11 octombrie 1953, la Sofia, în meciul Bulgaria - România. În faţa a 40.000 de spectatori prezenţi în tribunele stadionului "Vasil Levski", România a învins cu scorul de 2-1. Onisie avea să intre la pauză, în locul lui Titus Ozon. Ca o coincidenţă, ultimul meci al lui Onisie la naţională avea să se dispute tot în Bulgaria, tot pe Stadionul "Vasil Levski", tot împotriva naţionalei vecine de la sud de Dunăre, însă la acea dată de 10 septembrie 1956 România avea să încheie învinsă meciul, scor 2-0. În 1959, Onisie îşi încheia cariera de jucător, apucându-se de antrenorat.

[editează] Cariera de Antrenor

Ştefan Onisie va rămâne la Steaua şi ca antrenor. Mai întâi, el va fi secundul lui Gheorghe Popescu I la cârma echipei, câştigând un titlu de campion. În sezonul următor, adică 1960-1961, Onisie va fi chiar antrenorul principal al Stelei, reuşind o nouă performanţă : Steaua reuşeşte să îşi păstreze titlul de Campioană. Apoi, este din nou secund, până în 1964, reuşind să îşi maitreacă în palmares o Cupă a României. Antrenează, din 1964 şi până în 1966 Minerul Baia Mare, revenind apoi la Steaua, ca secund al antrenorilor Ilie Savu şi Ştefan Covaci. Reuşeşte o nouă serie de excepţie ca secund, câştigând patru Cupe ale României (ediţiile 1966-1967, 1968-1969, 1969-1970, 1970-1971) şi reuşind o nouă clasare pe primul loc din Liga 1 în 1967-1968. Practic,aproape în fiecare an petrecut la Steaua ca antrenor principal sau secund, Onisie a reuşit să câştige un trofeu cu formaţia militară. A părăsit în 1971 clubul din Ghencea, ajungând antrenorul principal al formaţiei Universitatea Cluj. Apoi reuşeşte o promovare cu Olimpia Satu Mare, urmând să antreneze, în următorii 10 ani, o mulţime de echipe : FC Brăila, FCM Giurgiu, CFR Cluj, Metalurgistul Cugir şi Strungul Arad. A decedat la 7 iulie 1984, la vârsta de doar 59 de ani.

--ukrainianrazvan 31 ianuarie 2008 10:45 (EET)

---